LMlucian m
Verificat@lucian-m
Bacau
„Fii ca apa!”
Cine sunt? Ce sunt? Adesea M-am intrebat si eu...
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
De acord cu Mae. Text de o simplitate sfâșietoare, clar ca o adiere și înșelător la fel. Un cântec, el și ea, o idee dispărută, reapărută...
Pe textul:
„Neorânduite țărmuri" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextUite că mi-a luat-o Horia înainte. Într-adevăr, un poem în spirit haiku. Găsesc aici o înzestrare cu mari finețuri în ale transpunerii sensibilului. Un poem ce trece dinspre ochi înspre inimă cu viteză domoală, astfel încât să permită cetitorului o trăire cât mai apropiată de a autorului. Frumos!
Pe textul:
„aroma nopții" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
ContextProbabil că am vrut să evidențiez un anume \"ceva\" de au ieșit așa primele trei versuri. Nu știu dacă pot fi acuzat de redundanță; am văzut unele texte de-a dreptul...
Mulțumesc mult pentru trecere și pentru semnele lăsate. Înseamnă mult!
cu bine,
Mulțumesc mult pentru trecere și pentru semnele lăsate. Înseamnă mult!
cu bine,
Pe textul:
„De azi" de lucian m
0 suflu
Context\"timp suficient
să intru în criză de timp
să mă iau cu mâinile de inimă
și pentru ultima oară
cu ultima picătură de sânge
să-ți cuceresc lumea\"
Aici mi se pare că e esența pe care trebuia contruit întreg textul, sau poate chiar e! Sunt versuri \"pline\". Finalul, dacă îmi permiți, s-ar putea lesne lipsi de versul \"cu ceresc lumea\", pentru că în loc să sugereze un joc frumos de cuvinte sună mai mult a calambur făcut cu versul de deasupra și strică prin ruperea unei anumite curgeri pe care o are poezia. Dar e doar o părere! În rest, un poem care solicită în cel mai plăcut mod imaginația.
cu bine,
să intru în criză de timp
să mă iau cu mâinile de inimă
și pentru ultima oară
cu ultima picătură de sânge
să-ți cuceresc lumea\"
Aici mi se pare că e esența pe care trebuia contruit întreg textul, sau poate chiar e! Sunt versuri \"pline\". Finalul, dacă îmi permiți, s-ar putea lesne lipsi de versul \"cu ceresc lumea\", pentru că în loc să sugereze un joc frumos de cuvinte sună mai mult a calambur făcut cu versul de deasupra și strică prin ruperea unei anumite curgeri pe care o are poezia. Dar e doar o părere! În rest, un poem care solicită în cel mai plăcut mod imaginația.
cu bine,
Pe textul:
„*****" de florin bratu
0 suflu
Contextmulțam de asocierea cu Dali. chiar dacă sună prozaic e preferatul meu. nu am construit așa textul, cu gandul la Gala, dar suna bine și cum zici.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Avem prea multă grijă de oglinzi" de lucian m
0 suflu
ContextOglinzile din titlu și treptele din final pot fi lesne confundate. Poemul e rece într-adevăr, dacă îl privim ca pe o exprimare condescendenta a realității, dar poate fi cald în măsura în care vom obseva că și treptele au coaste (lipsă ori ba). Mulțam de trecere și de semn!
Pe textul:
„Avem prea multă grijă de oglinzi" de lucian m
0 suflu
ContextPlăcută această descriere a unei secvențe și mai ales blestemul \"asculta-m-ar cu inima să m-asculte\". Cred că versul \"uneori mi se spune că sunt dus cu capul\" ar trebui ușor modificat, nu vibrează alături de rest, sau cel puțin așa mi se pare mie. În rest, numai de bine.
Pe textul:
„*****" de florin bratu
0 suflu
ContextTitlul m-a dus cu gândul la un ritual al inițierii în șamanism. Textul mi-a confirmat-o, nu fără a lăsa suspnsul împletirii lumilor să-și lucreze farmecul în imaginar. Copilul nelegănat mi-a deschis cărări spre tristeți ale căror răni par imposibil de regenerat. Universul tău e mereu plin și mă face să revin cu plăcere.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Reașezarea oaselor" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextUite că azi am pornit la a pune steluțe la poezii despre poeți. Abordarea ta e interesantă, constatativă, dar are valoare și de îndreptar: \"Poeții nu ar trebui să fie vreodată atinși\" sau \"Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume\". E minunat să te întâlnești cu poeții cărora le miros degetele a \"hârtie coaptă\", dar e la fel de minunat să te întâlnești cu poeții care nu scriu, dar pe care îi poți simți după \"schimbările care au loc în atmosferă / în faldurile de roșu ale apusului\".
Să nu-i întrebăm...
Felicitări!
Să nu-i întrebăm...
Felicitări!
Pe textul:
„Aură de poet" de Camelia Petre
Recomandat0 suflu
ContextDevenirea ca detașare. Poate devenim poeți atunci când înțelegem inefabilul trăirilor noastre, deși rămânem chinuiți de încercarea transpunerii întru împărtășire. Cioran spunea: \"cuvintele sunt succedanee ale gândurilor\". Oare cum pot fi traduse simțirile în gânduri?... Asta ca să realizăm câd de departe e cuvântul de stare. Și totuși e bizar că numim poeții în funcție de scrierile lor. Poate ar fi interesant, măcar pentru o zi, să \"presupunem\" poeți, să-i \"numim\" fără motiv, în joacă și să-i lăsăm liberi și fără nici o obligație a vreunui răspuns forțat.
\"devii poet atunci cînd te naști\", da, cu siguranță e o naștere și cel mai minunat e că, întotdeauna, conștientizarea apare post factum.
Frumos manifestul tău Virgile!
\"devii poet atunci cînd te naști\", da, cu siguranță e o naștere și cel mai minunat e că, întotdeauna, conștientizarea apare post factum.
Frumos manifestul tău Virgile!
Pe textul:
„devii poet" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
ContextBine stă scris că \"esențele tari se țin în sticle mici\"!
Magule, ai așternut la picioarele ochilor cititorului un poem în spirit haiku, o poezie simplă, frumoasă și plină. Cerul acesta de \"dincoace\" și de \"dincolo\" își dezleagă hergheliile de nori ce stârnesc \"fum de lumină\" deasupra unui pământ încă ud. Peste toate astea, Luna, despletită și fugară se oprește din veșnica-i goană și încremenește pentru o clipă în adirația spectacolului ceresc, fascinată cum e și firesc chiar de cerul pe coasta căruia se sprijină.
Am început cu un proverb, termin cu altul: \"vorba lungă, sărăcia omului\" și mă opresc din stat cu ochii spre tastatură, grăbit să mai prin ceva din fumul acela luminos.
cu bine,
Magule, ai așternut la picioarele ochilor cititorului un poem în spirit haiku, o poezie simplă, frumoasă și plină. Cerul acesta de \"dincoace\" și de \"dincolo\" își dezleagă hergheliile de nori ce stârnesc \"fum de lumină\" deasupra unui pământ încă ud. Peste toate astea, Luna, despletită și fugară se oprește din veșnica-i goană și încremenește pentru o clipă în adirația spectacolului ceresc, fascinată cum e și firesc chiar de cerul pe coasta căruia se sprijină.
Am început cu un proverb, termin cu altul: \"vorba lungă, sărăcia omului\" și mă opresc din stat cu ochii spre tastatură, grăbit să mai prin ceva din fumul acela luminos.
cu bine,
Pe textul:
„hoț de vise la drumul mare" de Dan Mitrut
Recomandat0 suflu
ContextPe de altă parte, e posibil ca explicația autorului să fie dată tocmai pentu clătinarea părerii \"cetitorului\". Dar Vladimir nu ar face așa ceva, sau cel puțin așa cred! Dacă ar face așa deturnare de la sens, care ar fi motivul? Și uite-așa mă regăsesc depărtându-mă de frumusețea citirii și recitării interioare a acestui text. Mai citesc o dată și poate mai pleacă întrebările... că prea s-au adunat. Mare problemă și interogarea asta continuă...
Pe textul:
„Confesiune unui prieten" de Negru Vladimir
Recomandat0 suflu
ContextAm constatat și eu în ultima vreme că trebuie mare precauție în mânuirea bumerangului ;-) Ne putem răni foarte ușor dacă nu suntem atenți. Da\'... facem și noi ce putem. Muțumesc fumos de citire și semn.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Schimbare" de lucian m
0 suflu
ContextDaniela, mulțam frumos de trecere și semn. Mai complic și eu simplitatea de multe ori și atunci mi-e o ciudă de simplific atât de mult lucrurile, încât pot fi lesne considerat naiv. Și chiar sunt :)
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Schimbare" de lucian m
0 suflu
ContextMulțumesc de trecere. Liniștea poate fi și în cuvinte. Mă bucur, Laura, că ai găsit poezie aici. Licurici, da, e scrisă din suflet și trimisă în lumea suratelor ei.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Schimbare" de lucian m
0 suflu
ContextUna din calitățile admirabile ale apei este aceea că poate lua forma oricărui recipient în care este așezată, pusă, turnată... Și dacă tot s-a vorbit mai sus de intertextualitate, ce ne facem când, la temperaturi scăzute, îngheață?! Recipientul săracul... Nu pun ghilimele nicăieri...
Iar muzeul, Daiela, sunt sigur ca a fost doar un gând; știm bine ce e în spatele ideii de muzeu. Îmi place mult forma aceasta în care lași cititorul grăbit să plece cu impresia unui joc, iar pe cititorul atent îl faci să recitescă și să descopere, de data aceasta, ca într-un joc mult mai serios, simbolurile pe care cu grijă le-ai plantat. În continuare e o plăcere să te citesc.
cu bine,
Iar muzeul, Daiela, sunt sigur ca a fost doar un gând; știm bine ce e în spatele ideii de muzeu. Îmi place mult forma aceasta în care lași cititorul grăbit să plece cu impresia unui joc, iar pe cititorul atent îl faci să recitescă și să descopere, de data aceasta, ca într-un joc mult mai serios, simbolurile pe care cu grijă le-ai plantat. În continuare e o plăcere să te citesc.
cu bine,
Pe textul:
„Muzeul apelor" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCred că întotdeauna va exista o pare a intimității noastre pe care bucuroși o vom împărți și cu ceialți, din varii motive. Mulțumesc de trecere și de semn, iar daca ai simțit gustul primăverii e de bine. Te mai aștept.
Pe textul:
„Perplexitate" de lucian m
0 suflu
ContextSimona, voi pune capace de acum înainte, da\' uite că nu credeam că e gata și nerăbdătorul greier a și evadat. Mulțumesc mult pentru semn.
Laura, mă bucură tare mult că ai găsit delectare în textul acesta, te mai aștept. În ce privește apropierea, cred că mi-au cam tremurat degetele din cauza pârdalnicului de greieraș care se uita la mine, încât am greșit. Mă gândesc și voi schimba. Mulțumesc!
cu bine,
Laura, mă bucură tare mult că ai găsit delectare în textul acesta, te mai aștept. În ce privește apropierea, cred că mi-au cam tremurat degetele din cauza pârdalnicului de greieraș care se uita la mine, încât am greșit. Mă gândesc și voi schimba. Mulțumesc!
cu bine,
Pe textul:
„Perplexitate" de lucian m
0 suflu
ContextAlina, ai postat o bijuterie de poezie. Îmi amintește de vremurile acelea când, în vizită, ni se oferea spre degustare dulceață sau miere de albine și un pahar cu apă. O bunică ce \"cosea tălpile de cer\" trebuie să fie un om cu totul și cu totul special, cu mâini îmbătrânite, moi, ce ne mângâie oricum am fi. Noi \"plecăm genunchiul zăpezii scriem poeme / înțepeniți în pieile noastre fără miros fără haine\" și apoi tăcere...
\"coapsa fumurie e zilei\" e o imagine a prezentului ce ne regăsește \"mai decolorați cu o nuanță\". Libertatea de a avea un singur înger e dezirabilă în clipe în care palmele încep a se lipi de cer, iar un anumit tip de moarte nu mai poate fi retrasă.
E greu să te desprinzi de un astfel de text.
cu bine,
\"coapsa fumurie e zilei\" e o imagine a prezentului ce ne regăsește \"mai decolorați cu o nuanță\". Libertatea de a avea un singur înger e dezirabilă în clipe în care palmele încep a se lipi de cer, iar un anumit tip de moarte nu mai poate fi retrasă.
E greu să te desprinzi de un astfel de text.
cu bine,
Pe textul:
„Azi e liber" de Alina Manole
Recomandat0 suflu
ContextLory, recunosc, a doua epigramă e mai reușită decât prima pe care, de bătrânețe cred, nu o înțeleg.
:)
:)
Pe textul:
„Condimente" de lucian m
0 suflu
Context