aroma nopții

Frumos, un fel de haiku.
Virgil, de ce nu incerci sa scri si haiku ? trairea o ai, ar fi pacat.

Luna plutește
În fântâna bunicii -
Umbra-o scufundǎ.

~Numai bine!~

Uite că mi-a luat-o Horia înainte. Într-adevăr, un poem în spirit haiku. Găsesc aici o înzestrare cu mari finețuri în ale transpunerii sensibilului. Un poem ce trece dinspre ochi înspre inimă cu viteză domoală, astfel încât să permită cetitorului o trăire cât mai apropiată de a autorului. Frumos!

Horia, nu știu, mă mai gîndesc. În spatele hai-ku este o filozofie pe care eu nu o stăpînesc încă. Și apoi e și limita mecanică a numărului de silabe.

Rosinante, ai sesizat corect. Cei ce îmi citesc textele sînt cam nevoiți să încerce să simtă ceea ce simt eu.