Louis Bourbon

Silvia, cred ca amicu Ary e oricand gata, numai ca eu nu mai sunt dispus pentru ca nu as vrea sa pierd. Pentru ca as vrea sa castig. Am niste poeme la care tin cel putin la fel de mult ca la acestea, e vorba de ciclul Pastelurilor, in care am pus tot atata suflet.
Elena ma bucur de citire si de catren care m-a amuzat.
Camelia nu stiu daca meritam stea, cred ca puteam scrie mai bine. Eu nu sunt multumit pe deplin si imi cer scuze ei.

Silvia, ce surpriza, eu nu scriu ca Homer, desi ma fascineaza cum bine ai observat stilul lui Murnu din traducerile Iliadei si Odiseei. Adeseori imprumut cuvinte proprii lui, iar alteori ma complac in asemanari stilistice. Sigur, stilul lui Murnu este destul de greoi, pe alocuri naiv, dar are maretia lui intrinseca, dincolo de aceea pe care i-o da constructia si indrazneala de a se mula pe aceste poeme covarsitoare.

ma-nghin smerit sfintiei tale
batrane si-ntelept-epigramist
de spaima vietii conjugale
te-ntorci la vin un pic mai trist

Multumesc pentru aprecieri. Recunosc ca ultima parte nu imi apartine in totalitate si e inspirata din Arghezi, din Ochii maicii Domnului.

NU. Trebuie sa scrii asa cum crezi de cuviinta.

Magule, promiti ca ne spui si ce sunt aste Ovidenii, ca deja ne-ai facut curiosi si stam la gura sobei asteptand povata ta.

Si qui in loc de cui. Mi-a placut poemul. Are ceva din Omer.

Corectat. Merci. Si o intrebare. De ce nu iti place. De la v-a?

Eu cunosc pe un tip.

Sarutari Silvia. Sunt impresionat. Chiar asa e!
Pai zic eu ca ar fi altfel, nea Mitica?

Multumesc, Cosmine. Oricum credeam ca toata lumea stie deja cine sunt. Omerul. Si ma bucur ca ti-a placut cu atat mai mult ca ti-a placut versul care imi place si mie cel mai mult din aceasta poezie.

Multumesc tuturor care ati trecut pe aici. Inseamna mult pentru mine aceasta vizita. Si sper ca increderea in iubirea cosmica nu v-a pierit dupa acest lamentabil esec al meu. Este esecul meu nu al iubirii cosmice. Va iubesc pe toti. Fiti fericiti si iubiti. E singurul mod in care lumea iese din haos.

Magule, iti multumesc.
Si tie iti multumesc, Camelia, pentru interes. Duelul nu va continua. Cineva a invins deja, pentru ca altuia i s-au faramat armele.

Da, din pacate fascinatia are intotdeauna o incheiere. Si care doare. Iata, cateva cuvinte numai au avut darul de a rani. Tacerea iubitei... Dar sa nu mai ma lungesc.
Declar pe aceasta cale inchis duelul cu Aryamann. A iesit invingator. Eu ma duc sa imi ling ranile. Si ale mandriei, si ale iubirii. Multumesc celor care au fost alaturi de mine. Iertati-ma ca v-am dezamagit.

Aș fi curios să știu de unde ai luat numele de \"agonia\", cum ai ajuns la el. În latină este un cuvânt extrem de rar. Nu are nici o relevanță și înseamnă două lucruri. Mai întâi \"victimă\" jertfită pe altar\". Apoi \"chin mare, suferință, luptă\". Așa cel puțin glăsuiește dicționarul lui Gheorghe Guțu. În dicționarul grec-francez al lui Bailly avem surpriza să constatăm că în greacă există două \"agonia\". Unul cu o micron și unul cu o mega. Primul dintre ele înseamnă \"lipsă de urmași\". Celălalt înseamnă \"luptă la jocuri (olimpice, nemeene etc.), de unde exercițiu gimnic și de unde exercițiu pur și simplu\". Dar sensul cel mai frecvent provine din acela de \"luptă\" în sens fizic, care a generat prin metaforizare sensul de \"agitație sufletească, neliniște, anxietate, angoasă\". Oarecum prea multe sensuri. Desigur pentru o marcă, sau un brand cum zic unii, este potrivit. Din păcate în românește poartă marca sumbră a spectrului morții. Cât despre \"patetic\", acest cuvânt are în românește și semnificație pozitivă.

Citeam acum si comentariile al poezia asta superba. Ii mirosea burtica a piersici. Sa stii ca atat cat sunt eu de rau si carcotas mi-au dat lacrimile.
Si daca vrei un Muz, cred ca stiu unul. Il cheama Cezar Octavian Tabarcea. Pe cuvantul meu. El isi zice Muzul.
A si in incheiere la multi ani.
Sau mai bine fii fericita!
Sau mai bine sa fii iubita!

Adevarul e ca ai dreptate cu Heliconul nordic. Eu ma pun cand in locul lui Imru al Qays, cand in cel al lui Hesiod, cand in locul lui Pindar sau Catul. Si incerc sa imi imaginez o stare. Stare care se rezolva intr-o atmosfera curteana. Pentru ca pana la urma aspir in acest duel sa fiu un alter ego al printului de Blaye, cu toata neimplinirea de asteptat.
Eu incerc.

Deci. Promit ca citesc pana la capat. Dar inainte sa zic si eu niste chestii. Nous este mintea, facultatea de a rationa. Noesis este cunoasterea acumulata prin aceasta facultate. Noema este unitatea de noesis, un fel de notiune din logica. Dianoia, nu di noia, este insusi procesul cognitiv.

Aflu un lucru nou. Nu stiam aceste versuri ale lui nenea Ovi. E din Metamorfoze? Oricum eu nu l-am citit, dar e vremea sa o fac. Vad ca esti pasionat de latina, elina si veche persa. Foarte interesant. Poate avem odata vreme sa discutam pe aceasta tema.

Sper ca ai citit si replicile lui nenea Aryamann. Acum ma dau si de gol, ca acum nu mai e Orientul, ci doar un fel de parafraza a prooimionului Theogoniei lui Hesiod, e adevarat cu ceva influente biblice. Si mai e si muza, care m-a ajutat sa le pun cap la cap. Samarkandul si Balkhul sa traiasca. Frumoase mai sunt.