Lory Cristea

Nu c-aș fi eu rea din fire , Însă nu mă pot abține Să tresalt de bucurie Când te văd mai prost ca mine .

The hour of repose. The steaks and potatoes, the chicken noodle soups, the pizzas and cold glasses of milks quietly turning into my neighbors. The quiet streets. The Fords and Chevys, the

Ce să fac?, nu pot să mă abțin să nu scriu câteva din gândurile mele, azi când am scris o poezea în care vă spun cât vă iubesc.Am căutat să văd cine o fi acea persoană care mi-a adresat injurii fără

Soarbe-mă dacă mai poți Ca pe-o gură de venin, Care are gustul dulce Și mirosul de pelin. Și acum, închide ochii Nu te simți împovărat De imaginea difuză, Eu femeie, tu bărbat? Ce frumos

Se pare că de-a valma frânturi de amintire Þi-au readus în minte ceva din ce-o fi fost, Și-ncerci cu disperare o nouă-alcătuire A ceea ce acuma îmi pare fără rost. Ai rupt fotografia râzând

Dorind mai iute s-avanseze Avea un singur scop în viață: Ca șefului să-i demonstreze Că-i cel mai bun de pus...în față

,,Cum vânătoru-ntinde-n crâng La păsărele lațu` `` Eu bag la voi în buzunar, Trei degete, nu brațu`.

Se bucură pământul simțind cu-nfrigurare Că-i clipa-n care iară, cortina se ridică O forfotă nebună e-acum pe coridoare, O stare de beție ce nu se mai explică. Fiind chiar el regizor al piesei

Deschizând ochii doar pe jumătate Eu pot să văd doar ceea ce-mi convine, Și să-mi creez din anormalitate O lume înțeleasă doar de mine. În jurul meu se nasc noi edificii Dar eu refuz să-mi

Venindu-i ceasul să nască Privește crunt spre bărbat ,,De ce plătesc doar eu Doamne Un pârdalnic desFÃTAT?``

Cu mânuțele-astea două Am clădit o casă... 9 E drept c-am vândut și ouă, Știu ce ciudă vă e vouă!

Stau întinsă pe podea Cu ochii deschiși înăuntrul meu Mă chinui să găsesc o explicație plauzibilă A faptului că ai plecat lăsând ușa deschisă Mai precis, larg deschisă. Nu m-am mai dus nici eu

Încep prin a spune că , în sfârșit, am reușit să înțeleg și eu câte ceva despre cum merg treburile pe-aici.Și am , așa, un fel de moment de liniște sufletească, pentru că la început mi-am pus de

Din boabe de rouă și raze de lună, Petale de floare și zori aurii Ai fost închegată în fine contururi, Trimisă pe lume , femeie să fii. Te paște tot greul din lupta trăirii Și toată durerea o

Închide-mă-n tine și pune un lacăt, Aruncă și cheia, nu văd nici un rost Să vrei ca vreodată să scoți la lumină În ceea ce este, durerea c-a fost. E neverosimil să spui că iubirea A fost

În timpul scurt cât am lipsit de-acasă S-a întâmplat ceva ciudat cu ei: Vorbesc șoptit cu-o față respectuoasă, De parcă n-ar mai fi părinții mei. De-ntreabă cineva , ceva de mine Răspunde

Știind o vorbă din bătrâni Că- ochii văd ,inima cere Mă-ntreb cum o fi reușit Să siluiască o muiere.