Poezie
Se bucura pamantul
1 min lectură·
Mediu
Se bucură pământul simțind cu-nfrigurare
Că-i clipa-n care iară, cortina se ridică
O forfotă nebună e-acum pe coridoare,
O stare de beție ce nu se mai explică.
Fiind chiar el regizor al piesei de-a-nflorirea,
Pornește înc-odată sublimul mecanism,
Prezintă-n fața noastră, (din nou?), dumnezeirea
Și nu e un spectacol de iluzionism.
Noi am plătit biletul, tulburător de cinic,
Ne-am luat, fără-ndoială, și punga de alune
Pe la jumatea piesei murim de plictiseală,
Ne pare desuetă această chestiune.
083917
0

Să fim deci bucuroși că trăim îîn această continuuă mirare,pentru că, nu vom avea timp, să \"ne plictisim\" cum spuneți dumneavoastră atât de poetic în ultima strofă.
Cu multă stimă
Mefiss Toffel...