Lory Cristea

eu știu că va veni o zi anume când îți voi da de veste că mă doare o lebădă cântând în înserare iar tu vei cere locuri, fapte, nume de unde să-ți aduc o veste bună când umbra-nspăimântată

În ogradă se cam stricase ordinea instituită cu atâta dificultate. Apăruseră, nu se știe de unde, un stol de găinușe tinere, suple și cu penele strălucitoare. La început se ținuseră deoparte, stând

Te lauzi cu puterea virtuală? Păi știe azi și cel mai mic copil, Că-n fața tastaturii-are putere Și-un făt-frumos, voinic de la azil.

cuvânt înainte să-ți scriu mă apuc și toată cerneala din mine-o aduc aici nu mai scrie cuvinte poetul sunt doar un novice-nvățând alfabetul așez la subtitlu ușor un sărut și-ncep să conjug

ce-o fi cu omul, Doamne cel ce scrie un gând... un neajuns... un dor străin ce degetelor sale-i spun hain: nu poți vorbi decât prin poezie la fel cum vântul căldicel în toamne răzbate printre

mi-e drag poemul ăsta că m-aș muta într-ânsul ca un hulub ce doarme sub aripa maternă visând că de la streșini o muzică eternă îi va opri pe îngeri să-i podidească plânsul pe bolovani desculță în

aruncă totu-n joc, incă odată și treișpele îl simți în beregată te doare rău bucată cu bucată minciuna, ca o lege respectată nu-i nimeni împrejur să te-mprumute doar fețe imobile, guri

bună seara spuneai o dată urcând de două coborând aceeași scară înclinată vezi asta-i precum coaja pe pâinea uscată pierdut profunzime caut miros de unde-ai aflat că-ți port sâmbetele pe

Cu dragoste și urlet ca un bolnav mintal Care-și presimte viermii în carnea, încă vie Fetișizez cuvinte și beau cu lăcomie Vocale dulci-amare din cupa de cristal Un munte de bagaje; istorii,

Cauți acu\'-ntr-o căpiță: FBI-ul cu șalupa, CIA-ul chiar cu lupa Umbla după grigoriță p.s. la Fierbinți ar putea fi zace mort în bălării

mi-ai spus că pot să fiu croitoreasă să-ți fac o haină precum scriu poezii cu mâna mea să-mi țes o rochie de mireasă brodând pe voal cum am visat să fii nu te-ai gândit că pot să mă rănesc cu

la minus zece grade sau puncte părinte vremea asta rece te dă cu cracii-n sus de-a dura de pe punte matale nu mai dormi învârți iar\' masa păcat că duce lipsă preoteasa cum stai plecat

Te-aș strânge-n căușul palmelor mele Să-ți fie mai soare și cer să-ți mai fie, Þi-aș ninge pe buze cu fulgi albi de stele Curgând ca o ploaie de-argint sidefie. Dar tu ești acolo, departe și

asul de treflă, dama de pică pumnul în gură, junghiul în os bogat se cade, greu se ridică lecția vine de sus în jos cărți măsluite, mâini tremurânde cade valetul, iute, supus gheare și

Azi mă simt de parcă nu mai am loc în Univers , ca un rebut al scornirilor drăcești ale zeităților . Sunt doar un instrument în mâna lor , însă nu cel mai de seamă si , deși mi-aș fi dorit să fiu

Pe mâneca albastră-a acestei seri tăcute Scriu cu timiditate, un scurt răvaș spre tine Ce nu vei ști vreodată, precis de unde vine Din ziua ce urmează sau zilele trecute. Îți las spre deslușire

când nu va mai fi nimeni să m-acuze că sângele-mi de multă vorbă fierbe mă vor răpune legiuni de verbe de nu m-or sfârteca oștiri de muze până-ntr-acolo mi-e sortit războiul că singură mă

Doamne...ce stupid să lupți pentru un ideal atât de ideal încât să nu-ți dorești să-l atingi nu-ți port pică însă n-am să dau mită lui Petre pentru o pereche de aripioare și-o harpă vai mama