Avem nevoie de modele?

Când am citit prima carte a lui Paulo Coelho nu știam că va veni un timp în care nu voi mai putea să las să treacă o zi fără să pun două rânduri scrise pe o foaie. Am fost puțin confuză dar și atrasă de autorul ,,Alchimistului``, și-am căutat alte cărți de acest scriitor. Pe parcursul a doi ani , am citit tot ce apăruse până în 2004. Eram fascinată de ușurința cu care acest scriitor brazilian se folosea de o filozofie extrem de relaxată, și-n același timp, oferea o nouă perspectivă speranței, deschidea un drum nou aspirațiilor a milioane de oameni.

Din multitudinea de stiluri și de autori contemporani, am ales acest autor, sau poate că nici nu l-am ales, ci singur s-a așezat în fața mea ca și model de urmat.

Viața lui n-a fost una ușoară, trecând , aproape, prin toate experiențele dure și umilitoare : ospiciu, consum de droguri, închisoare, negarea valorii sale literare chiar in țara natală...toate astea venind, parcă, să completeze imensa lui dorință de-a lupta cu viața și de-ași duce visul până la capăt.

Prima persoană care mi l-a recomandat pe Paulo Coelho, a fost un tânăr psiholog, apoi, l-am auzit ca făcând parte dintre autorii preferați a diverși oameni, dar pot să spun un lucru cu precizie : Paulo Coelho e citit cu precădere de către tineri. Fiecare carte scrisă de el, e o poveste de viață, cum sunt milioane de povești, dar redată nouă în așa fel, încât să înțelegem diversitatea, să ne ferim a pune etichete și mai ales să înțelegem că a fi diferit nu înseamnă a fi izolat și lăsat să-ți porți povara.

Ca tânăr aflat pe băncile liceului l-am perceput pe Paulo Coelho aproape de ceea ce doream și simțeam eu, liber și nu după perceptele raționale învățate în școli.

În ziua de azi, când informația explodează către noi pe toate căile, de multe ori suntem derutați : nu știm încotro să ne-ndreptăm atenția. Apar cărți noi, curente noi, atitudini noi. În tot acest tumult, menit parcă să încurce mai mult decât să clarifice, e din ce în ce mai greu să-ți găsești un drum, o opțiune, un model.Pari să ai o singură opțiune : suflet contra societate, care te-nghite încetul cu încetul, nemailăsându-ți ceva din vechile aspirații.

Privit prin ochii tânărului din mine, acest scriitor se scrie pe sine, încercând să se lase format de lumea în care trăiește, și-o face din sentiment nu din rațiune, cu sinceritate mai presus de exactitate. Mă uit către Mircea Eliade, Garcia Marquez, Dan Brown...și-l aleg pe Paulo Coelho ca model de viață.