Poetul e-un nebun

tu ai spus destul de dragut ce este poetul, eu o sa spun destul de urat ce este poezia. Suna destul de aiurea din secol două\'ș\'unu cu nebunul, nu are nici rima si lipseste articolul de la secol. Incearca sa imbunatatesti acele doua versuri

da, daca tu stii ce e poezia ai felicitari de la mine, tine-o tot asa si din cand in cand mai vino si mai spune-mi si mie ce-ai mai descoperit, plus ca ma mir cum de cauti tu rima perfecta, doar erai poet modern....

Poetul trebuie sa stapaneasca atat rima perfecta cat si stilul liber. Poetul trebuie sa stapaneasca toate stilurile, altfel este poet doar cu ocaua masura. Daca ai ales rima perfecta in celelalte strofe, atunci finalizeaza la fel. In privinta definitiei poeziei sau a poetului, nu la poezia ta ma refeream mai lory, ci la o alta interpretare pe care o voi face eu intr-un text ce sper sa-l aprobe domnii editori si pe care te invit sa-l citesti cu placere.

Poetul modern ar trebui sa-si redescopere nebunia luand mainte la trecut si la marii nostri \"nebuni\" (Eminescu, Blaga, Arghezi, Bacovia). Multe din noile orientari (de ex fracturismul) aduc doar valuri negre si rup sufletul poeziei

Îți propun următoarele modificări:

Lăsați-l pe poetul din secolul modern
În vremurile tulburi în care s-a născut
Va fi sigur nebunul ce dă un șah etern,
Pe tabla-n care albul de mult a dispărut.

sa stii ca m-a impresionat textul tau, ultima strofa fiind varful. Este destula realitate acolo incat sa-ti pui intrebarea: Unde e albul?
cu drag,

nu știu cum a fost textul înainte dar singura parte care merită să rămînă sînt ultimele două versuri. Restul e manea. Adică poate să rămînă, dar ca manea. Cred că Herinean ar trebui să introducă și subsecțiunea manea (nu știu dacă sub poezie sau altceva, dar găsește el)

Referintele la paunescu si la strabunii care alearga prin oasele poetului sunt de prost gust. Paunescu e un arghezian. Poetul se considera cumva un descendent al lui Arghezi pe filiera Paunescu? Poetul din secolul doua\'s\'unu cam foloseste imagini de secol 19, cu poeti ce infrunta moartea, rapusi de frig(!). Cat priveste \"nebunia\" poetului, e fumat motivul de mult. Interesant e ca poetul pare sa fie caracterizat (el singur!) prin faptul ca \"arde cu durere\". Ma intreb cum or arde ailalti? Cu placere, cumva?

Da Luchi:)...se face pt ca e super:), multumesc.

Costin, multumesc de citire.

Herineanu trebuie sa faca ce-i ceri tu doar pentru ca esti din California Republic?:)))) sau pt ca esti Virgil of Galatz? lol.

Albule, tot of Galatz:), esti un mare specialist in poezie, se vede ... daca tot te intrebi cum or arde ceilalti, da o fuga la ei si intreaba-i. Eu am sa folosesc, spre disperarea unora imaginile pe care le vad eu:)... iar si iar....pana cand am sa vreau si-am sa simt. In fond, puneti si voi comentariile voastre pe langa manelele sau balariile mele:)...veti avea exact masura voastra ca si oameni... nu ca poeti. De-acum inainte, in limita timpului meu ma voi duce pe textele voastre sa-mi bat joc de ele asa...literar, ca si voi.

Scrie asa cum iti cere sufletul. Lasa-i pe altii sa-si piarda vremea cu criticile. Cu drag, Valeriu

Pe Albu l-am înțeles
Că era dat dispărut
Și așa manea, mai des
Aș citi, că mi-a plăcut!

-satiră-

Poetul cu ocaua mică
Este doar regele de pică
La care rima din modern
Se subțiază pîn’ la tern.

Mai sunt și alții cu maneaua...
Așa măsoară cu ocaua
Trei palme-n jos de la buric
De-i Păunescu mare-mic.

Că e maneaua interzisă...
Se tot propune în abscisă
Cînd ordonata este Albul
Iar rima neagră e stindardul!

În California, se știe,
Se dă maneaua pe-o gulie
Și prostul gust exacerbează
În rimă albă – foi de varză...

În care fierbe cu ibricul
Cafeaua, strofa și piticul
Care se naște încă viu
Deși e mort și toți o știu!

toarna-mi nebunia in forme
precum plumbul din cuptoarele-ncinse
si nu-mi vorbi frate de norme
sunt versuri de ura cuprinse

e dragostea bombei ce suiera spre tinta
piciorul de cangrena cuprins
e melodia ce-auzu-iti incanta
e umbra realitatii cand te-ai pierdut in vis

poetul ar fi cerneala, daca durerea ar scrie
sau poate instrumentul, daca fericirea ar canta
ar fi nebunul internat daca n-ar sti de iubire
lasati-l sa-si strige durerea !!!

poezia nu e completa, dar fata de altii care probabil obisnuiesc sa arda cu placere i-am inteles mesajul.
daca un suferind ar merge la doctor plangandu-se mereu de aceeasi durere ai doctorul i-ar spune ca subiectul e fumat... atunci ar fi si tema poeziei... toate temele poeziei de altfel. de mai scrieti despre durere? ca e fumat subiectul! despre dragoste de ce? de atatea mii de ani omul simte dragostea, credeti ca aveti ceva nou de adaugat?

mi-a placut versul \"poetul nu-i nici tarfa si nici negutator\" mi-ar place sa citesc aici la tine o poezie in stilul tau unic pe tema asta, ceva de genul ziua dascal, noaptea tarfa si as vrea ca poezia aia sa surprinda si abilitatea lui de \'instrument\'; capacitatea de a intra in rezonanta cu ceea ce se petrece in jurul lui, asemeni unui instrument [În rana-i deopotrivă găsești pelin și miere
Prin oasele-i fragile străbuni renasc și mor]

indeplineste-mi visul :P

\"Lăsați-l pe poetul din secolul modern
În vremurile tulburi în care s-a născut
Va fi sigur nebunul ce dă un șah etern,
Pe tabla-n care albul de mult a dispărut.\"
Lory, cred ca aici ca ai cam pus degetul pe rana si ai starnit furia \"nebunului\" care \"s-a si simtit cu musca pe caciula\"...
Poezia insa va mai avea mult de asteptat pana cand \"albul disparut\" va fi sa reinvie \"pe tabla\" ca s-o lumineze iarasi, pana cand aprecierea justa a realelor talente creatoare de poezie si arta sa-si reia locul meritat - cu maturitate si obiectivitate.
Poezia ta Lory, promite sa-si cearna valoarea dincolo de zgura cocolosita azi cu o inconstienta grija de catre sita \"valorilor\" actuale.
Totul va sta in persistenta ta de a scrie tot mai bine si mai mult.
Succes si felicitari sincere, fetito!

dudi

Dudi, multumesc mult pt trecere prin pagina mea, poeziile tale sunt aproape de sufletul meu de mult timp:).
cu drag - lory

aceste doua versuri sunt superbe. iar poezia face toti banii fie si numai pentru ele singure.
te rog de asemenea sa-mi dai voie sai dedic lui Ioan Albu ultimul vers:
Pe tabla-n care Albu\' de mult a disparut.

iar celor care o ard (scuzati expresia nepoetica) cu \"motivul este fumat\", \"ideea este uzata\" le transmit ca mie imi place moda RETRO.
mai trec, floryn