Lohmuller Beatrice

Privesc pe geam și ce zăresc? Totul e pustiu; Copaci goi, fără de frunze Ca ei aș vrea să fiu! Degeaba am eu haine fine Cănd fericire-a dispărut; O duc și rău, o duc și bine, Când vine

Rămâneți cu bine profesori și colegi! Nu uitați că-n viață, ai dreptul să alegi! Noi ne-am decis deja și iată că plecăm! De azi, mereu pe drumuri să fim, să alergăm. Dar toate au un scop și-un

Nu știu cum să încep a spune, ce dor de voi îmi va fi De câte ori voi auzi de școală, de voi îmi voi aminti Și sper ca și voi gândindu-vă la anii scumpi de școală, Să râdeți ca atunci când

Este ultima zi din ultimul an Și ultima oară când am să mai plâng, Căci este primăvară și vreu să te am! În ultima clipă, în brațe eu te strâng! Așa cum de pe cer, norii se duc Și sentimentul

Îți mulțumesc acum că m-ai iubit! Au fost momente când credeam că m-ai părăsit, Dar azi, îți cer iertare plângând Că ieri, m-am îndoit de tine în al meu gând. Eu te iubesc atât de mult, eu te

El, este tot mai serios și rece Și nu-și permite a zâmbi, Este unul ce caută iubirea ce trece, Un suflet ce nu dorește a mai îmbătrâni. Este retras de când îl știu Și anonim vrea să

Mai am un gând, o ultimă speranță Că te întorci cu mine să trăiești, Vreau doar să iubesc! O singură dată! Eu te ador și sper că și tu mă iubești. Nu mă lăsa! E ruga mea ce-o spun Te venerez!

Mă-ntreb mereu de ce taci tu ființă ciudată Încerc să te uit, dar n-am să pot niciodată; E greu un chip să uiți, închizându-ți ochii, Ieri, a te-ndepărta vroiai și azi, din nou te-apropii. Nu

Departe sunt de tine, departe voi fi mereu; Nu mai simt durere, nu mai știu să plâng; Am uitat ce e speranța, e frig în sufletul meu; Am râs cândva, dar azi, doar inimi frâng. Admir în liniște

Unde-mi fugi copilărie? Cu pași grăbiți te-ndepărtezi; Nu mai fugi de mine! Încă-mi place să visez- La zâne, regi și vrăjitori, pitici din alte vremuri, Că te știu trecând rapid, tu viață, mă

Rostesc acest cuvânt, cu multă ușurință Dar nu realizez- Atât de multe lucruri; că mama este sfântă; E unică, să știi; Și ai să plângi amarnic când ea nu va mai fi. Mama, este totul; ce-i bun

Rămâi cu mine în această zi! Mâine știu că pleci și nu mai vii; Fără tine dragoste nu pot să trăiesc De chin și de amar, eu mă prăpădesc. Zilele sunt negre, nopțile-s pustii, Îmi e dor de

O, vino dragul meu la mine! Vino și rămâi cu mine! Căci sufletul mi-e chinuit Ca și toamna, ruginit. Atât de mult chin si așa de mult dor Și multe amintiri mă posed ușor, Vino-n al meu suflet

Ce cauți în viața mea? Cauți iubire,rumusețe? Tinerețe, sau amor? Ori, cauți zilele pierdute printre vise rătăcite? Cauți anii ce-au trecut? Ce cauți tu în viața mea? O floare albă, o speranță?

Braț la braț cu viața mea Zilnic am trăit; A fost și bună, a fost și grea, Frumoasă, c-am iubit. Au fost și clipe mai urâte Cum n-am sperat vreodată, Dar c-am iubit pe-acest pământ N-am să

Mi-e dor de părul tău bălai, De zâmbetul ce-l surâdeai Mi-e dor de-al nopților amor, Mi-e dor de tine, simt că mor! Mi-e dor de zilele de vară, Mi-e dor de soarele de-afară Și de nopțile de

De dorul tău și plâng și râd Și nu știu ce-i cu mine; Nu te-am văzut nici ieri, nici azi, Nu știu dacă ți-e bine Când nu vorbim și nu te aud Un dor greu mă cuprinde Și mă gândesc mai mult la

Obrazu-mi este rece și uscat Și demult nemângâiat; Doar o lacrimă mai rece Sufletul vrea să-mi înnece. Scurgându-se pe-al meu obraz- Se plânge de-al meu necaz; Obrazul meu l-a umezit Drum