Poezie

Ai mei dragi colegi

1 min lectură·20 aprilie 2013

Mediu

Nu știu cum să încep a spune, ce dor de voi îmi va fi

De câte ori voi auzi de școală, de voi îmi voi aminti

Și sper ca și voi gândindu-vă la anii scumpi de școală,

Să râdeți ca atunci când s-a-ntâmplat pentru prima oară.

Să nu gândiți că ne-am pierdut, sau că ne-am și uitat

Chiar dacă trecerea timpului rănește ne-ncetat;

E dureros să pierzi colegi și prieteni și iubiri,

E foarte greu să treci ușor de-atâtea amăgiri.

Ce bănci aveam! În ele-am stat atâția ani și ani!

De multe ori noi ne-am certat din bârfe, pentru bani,

Nici noi n-am fost uniți deloc, dar astfel este omul;

E rece, rău și e zgârcit dar, trece totul, totul!

Eu am uitat ce-a fost urât, căci „și uitarea e o lege”!

Și amintiri ce mă răneau, de azi mă lasă rece.

Doar clipele de fericire cu drag le voi păstra,

Le-nchid cu cheia fericirii, în mica inimă a mea.

Doresc să fiți toți fericiți! Și veseli tot mereu!

Să treceți dârji peste „spini” și peste ce e rău!

Să nu vă-npotmoliți în „gropi”! Și nici necaz să nu aveți!

Vă doresc doar fericire, căci vă iubesc colegi!

006.065

Lohmuller Beatrice. “Ai mei dragi colegi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lohmuller-beatrice/poezie/14028335/ai-mei-dragi-colegi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.