Poezii

Cu ochi albaștri mă sfidezi Iar din privirea-ți abătută Îmi dau seama că visezi, Că ești din nou pierdută. Dar ești frumoasă și atunci Când lacrimile-ți curg șiroaie; Și când priviri urâte

LBLohmuller Beatrice

0

0

În camera de trei pe patru Stă poetul necăjit, Îl frământă gândul aspru De trăiește sau de-a murit. Strânge-al lui condei în mână Și-adună gândurile-și greu, În mult prea slaba lui

LBLohmuller Beatrice

0

0

O Isuse Domnul meu, ascultă ruga mea! În orice seară o cuvânt din toată inima. Croiește-mi drumul prin pădure, ajută-mă să văd! Mai pune pace-n suflete, că-n lume e prăpăd! Atâția oameni au

LBLohmuller Beatrice

0

0

Și n-am mai fost pe-acasă mamă Deja de luni de zile; N-am mai văzut a noastră casă Nu te-am văzut pe tine. Și îmi este dor și de bunica Și de-ntrebări cicălitoare, S-aud din nou

LBLohmuller Beatrice

0

0

Destul de trist, sunt mare acum Și mă gândesc la mama mea, Aș vrea să opresc timpul din drum Dar cine asta nu ar vrea? O văd pe mama, pe bunica, Și mă-ngrozesc din când în

LBLohmuller Beatrice

0

0

Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze Și nici o iarnă fără fulgi de nea, Nu vreau o viață fără tine Ca singură să trec prin ea. La ce folos să treacă și să vină anii Dacă singur

LBLohmuller Beatrice

0

0

Sunt multe idei nespuse Și gânduri neștiute, Sunt vise deșarte, Amintiri rătăcite, Idealuri pierdute, Vremuri trecute Și clipe uitate Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest

LBLohmuller Beatrice

0

0

De-ar fi să-mi interzici a scrie Ce simt și ce gândesc, Să îmi iei coala de hârtie Să nu pot să zâmbesc... Și chiar și așa aș încerca În minte versuri să compun, Le-aș tipări cu inima În

LBLohmuller Beatrice

0

0

Eram doar un călător pierdut Și nimeni nu mă știe; Ce-am avut și ce-am pierdut Va fi mereu în mine. Și-n orice tren eu am urcat, Ruta a fost prea lungă; Prea grele bagaje am cărat Ca toți să

LBLohmuller Beatrice

0

0

Frunze cad din nou și lasă goi copacii, Spre pământul sobru se leagănă alene, Am pășit pe ele și le-au călcat și alții, Pe un covor de frunze un altul se-așterne. Mereu îmi pare

LBLohmuller Beatrice

0

0

Ce dimineață frumoasă se arată! Teiul bătrân de la fereastră îl privesc Mai are din flori –puține și dacă- Mă uit mai atent -și frunze lipsesc. Toate își au timpul și taina lor! Dacă le-am

LBLohmuller Beatrice

0

0

Și nu mai cad petale din cer Dar eu mai cred în vis, eu încă mai sper; Și chiar dacă drumul e acoperit cu spini, Voi păși ca printre florile de crin. Și încă o dată cu încredere afirm Că avem

LBLohmuller Beatrice

0

0

Cât de trist poate să sune vocea unui copil care- Nu poate alege și nu știe aproape nimic și-l doare Că se desprinde de locul în care s-a acomodat? Cât de tristă este vocea unui adolescent

LBLohmuller Beatrice

0

0

Au trecut atâția ani și toți au fost frumoși; Amândoi am râs, am plâns și-am fost bucuroși; Ce a fost rău și mai urât, am ocolit, am aruncat, De anii care i-am trăit -mereu ne-am bucurat. Mai

LBLohmuller Beatrice

0

0

Un sfârșit va deschide mereu o ușă Spre un nou început, poate mai bun; Când te simți pe drum pierdută, Pășești oare pe drumul cel bun? Întotdeauna ne-ntrebăm de ce Ni se întâmplă numai

LBLohmuller Beatrice

0

0

M-am tot gândit la ce a fost între noi Și nu știu nici acum cum să o numesc, Să fi fost un vis sau poate-un dans în doi? Dar ce a fost, este oare bine și firesc? Nu știu. Spune-mi tu căci ai

LBLohmuller Beatrice

0

0

Îți dau pe veci inima mea Pentru că vreau să ai grijă de ea. O las în siguranță la tine Să ai grijă de ea și de mine! Și-n zilele cu nori și ploaie, Când în viață nu ai soare Resimte clipe de

LBLohmuller Beatrice

0

0

Când vine seara iubite, Cu dor în brațe te strâng, Și în brațele-ți muncite Eu uneori, mai plâng. Și suspin la pieptul tău, Ascult o inimă cum bate; Și vreau să rămân mereu În brațele-ți moi

LBLohmuller Beatrice

0

0

De ce nu știi să prețuiești nici timpul, nici pe tine? În orice clipă poți să pierzi ce ai mai scump pe lume; Și-n orice ceas mai ai un timp să schimbi viața ta, Dar nu vezi șansa ce mereu a stat

LBLohmuller Beatrice

0

1

Și ninge cu petale de crini și trandafiri, Aș vrea să mă așez pe albul tău covor, Dar viața m-a oprit eu și Dumnezeu știm Și doar am admirat un vis multicolor. Și simt mireasma florii cu care

LBLohmuller Beatrice

0

0

Întotdeauna am sperat Că viața-mi va fi mai bună, Și nicicând n-am încetat Să te mai țin de mână. Au fost ani frumoși ce-au fost; Au fost, dar au trecut. De câte ori ai plâns sfios Am plâns

LBLohmuller Beatrice

0

0

Au trecut atâția ani Și-atâtea primăveri s-au dus, Și din prieteni am pierdut; S-au dus câțiva, acolo sus! Și an de an, urmat-au cursul Anotimpurile toate, Venit-au și s-au dus cu rândul Pe

LBLohmuller Beatrice

0

0

Să nu îți fie dor de mine Și nici de timpul ce-a trecut, Să nu te mai gândești la mine Ce-a fost cândva e doar trecut! Va fi ușor să uiți trecutul Dacă nu te-ntorci mereu În urmă cu gândul,

LBLohmuller Beatrice

0

0

Este-o poezie pentru tinerii Ce fără-ndoială, nu știu a trăi; Și niciodată frate, nu gândesc prea bine Ei condamnă lumea, pe mine și pe tine. Acei golani ce stau pe stradă Și cu pasiune, trag

LBLohmuller Beatrice

0

0