Poezie
Singur
1 min lectură·
Mediu
Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze
Și nici o iarnă fără fulgi de nea,
Nu vreau o viață fără tine
Ca singură să trec prin ea.
La ce folos să treacă și să vină anii
Dacă singur îți e dat să fii,
Pe aleea ce o ning castanii,
De umbra ta a te sfii.
De ce avem inimă patru camerală
Când numai în țărână noi vom locui?
Trăim într-o lume ne universală,
Unde noi între noi ne putem mântui.
Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze
Și nici vara cu maci eu nu o mai vreau!
Suntem martorii vieții confuze
Spre care anii vieții ne grăbeau!
001868
0