Poezie
Covor de frunze
1 min lectură·
Mediu
Frunze cad din nou și lasă goi copacii,
Spre pământul sobru se leagănă alene,
Am pășit pe ele și le-au călcat și alții,
Pe un covor de frunze un altul se-așterne.
Mereu îmi pare tristă fiecare toamnă
Atunci când plouă și timpu-i mohorât,
Când zilele cu soare par să adoarmă,
Și tot ce-ar fi frumos îmi pare-a fi urât.
Îmi place toamna care mă face melancolic
Dar nu sunt omul trist ce iubește durerea;
Mă regăsesc în ploaia ce sună melodic,
Trăiesc în frunzele ce-acoperă cărarea.
Cerul este fumuriu și a ruginit pământul,
Mă simt inspirat dar pierdut prin pânze…
Dacă aș fi putut să scriu numai cu gândul-
Poeziile ar fi mai multe ca miile de frunze.
07 sept. 2014
Lohmüller Beatrice
002.067
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lohmuller Beatrice
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Lohmuller Beatrice. “Covor de frunze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lohmuller-beatrice/poezie/14055507/covor-de-frunzeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.