Poezie
Anonimul -el
1 min lectură·
Mediu
El, este tot mai serios și rece
Și nu-și permite a zâmbi,
Este unul ce caută iubirea ce trece,
Un suflet ce nu dorește a mai îmbătrâni.
Este retras de când îl știu
Și anonim vrea să rămână;
Mereu e sobru, dar eu știu
Că visele ca un ecou răsună.
Acel ecou este ea și-a ei amintire
Un gând ce-l înfioară și-i dă dureri de cap,
Ea-i oferea iubirea de care, nu vroia să știe,
Era o primăvară, când iarna a plecat.
El este trist și mai mereu confuz și rece
Ea nu se mai întoarce, este pre târziu,
Ar vrea să o uite și ar vrea să plece,
Ca un ecou răsuna „singur nu vreau să fiu”!
001.224
0