Lohmuller Beatrice

De-ar fi să-mi interzici a scrie Ce simt și ce gândesc, Să îmi iei coala de hârtie Să nu pot să zâmbesc... Și chiar și așa aș încerca În minte versuri să compun, Le-aș tipări cu inima În

Ce dimineață frumoasă se arată! Teiul bătrân de la fereastră îl privesc Mai are din flori –puține și dacă- Mă uit mai atent -și frunze lipsesc. Toate își au timpul și taina lor! Dacă le-am

Și n-am mai fost pe-acasă mamă Deja de luni de zile; N-am mai văzut a noastră casă Nu te-am văzut pe tine. Și îmi este dor și de bunica Și de-ntrebări cicălitoare, S-aud din nou

El, este tot mai serios și rece Și nu-și permite a zâmbi, Este unul ce caută iubirea ce trece, Un suflet ce nu dorește a mai îmbătrâni. Este retras de când îl știu Și anonim vrea să

Nu cred că pierd ceva dacă te iubesc o viață Și nici dacă doar pentru tine aș trăi, Nu voi regreta absolut nimic, chiar dacă Până la sfârșit, tu nu mă vei iubi. Doar o viață am, ca tine, și

Este vreme ploioasă afară; Sub priviri, o coală albă; Sunt ruptă de idei și gânduri Și nu știu ce să scriu în rânduri. Am un chef nebun de scris; De iau pixul, gândul s-a stins. Am

Braț la braț cu viața mea Zilnic am trăit; A fost și bună, a fost și grea, Frumoasă, c-am iubit. Au fost și clipe mai urâte Cum n-am sperat vreodată, Dar c-am iubit pe-acest pământ N-am să

Rămâneți cu bine profesori și colegi! Nu uitați că-n viață, ai dreptul să alegi! Noi ne-am decis deja și iată că plecăm! De azi, mereu pe drumuri să fim, să alergăm. Dar toate au un scop și-un

Te privesc iubire noaptea când tu dormi Și mă întreb mereu cum de te-am găsit? Că ești așa frumos și te visez în somn, Tu înger pământean, de unde ai venit? Și chipul tău frumos, mie-mi dă

Anii trec atât de repede încât nu pot ține pasul cu ei; Nu mă pot opri, nu pot zăbovi fără ca ei să treacă, Ne este sortit să nu ne oprim de-am obosi Și vedem cum viitorul, trecutul ni-l

M-am tot gândit la ce a fost între noi Și nu știu nici acum cum să o numesc, Să fi fost un vis sau poate-un dans în doi? Dar ce a fost, este oare bine și firesc? Nu știu. Spune-mi tu căci ai

Cum aș putea să uit al tău sărut? Și cum să uit mirosul tău? Orice aș face nu reușesc să uit Lucruri ce le știu numai eu. Dacă privesc doi tineri trecând, Îmi amintesc că mă țineai de

Afară ninge mai frumos, Și e mai frig decât aseară! Copiii cântă lui Cristos Căci e Crăciunul iară. Cu câtă dragoste-i ascult Și Dumnezeu i-Ascultă! Cu gând curat în pat mă culc, Și ei la

Te-am visat în somn azi-noapte Erai din nou atât de-aproape; Frumoasă ca întotdeauna! Eu te priveam, tu îmi zâmbeai întruna. Erai acolo lângă mine în noapte Și mă dezmierdai cu șoapte; Când

Oh! Mama mea bună și dragă! Tu, cea care mă aperi și mă iubești, Aș vrea mămică să nu mori niciodată! Nu este nimic bun dacă tu nu ești. Cine se va ruga seara pentru mine? Cine va plânge

E goală viața mea fără tine tată, Te vreau lângă mine să mă ocrotești! Cine muncește să avem pâine pe masă? Cine îmi iartă greșelile copilărești? Tu ești sare și piper și zahăr, Îmi porți de

Atâtea flori și-atâta liniște Într-o grădină fără nimic; Sunt prea multe suflete Oameni ce cândva au amuțit. Nici unul nu vorbește Și nimeni nu mai râde; E numai o grădină Locuită de-un

Eram doar un călător pierdut Și nimeni nu mă știe; Ce-am avut și ce-am pierdut Va fi mereu în mine. Și-n orice tren eu am urcat, Ruta a fost prea lungă; Prea grele bagaje am cărat Ca toți să

Și nu mai cad petale din cer Dar eu mai cred în vis, eu încă mai sper; Și chiar dacă drumul e acoperit cu spini, Voi păși ca printre florile de crin. Și încă o dată cu încredere afirm Că avem

Nu știu cum să încep a spune, ce dor de voi îmi va fi De câte ori voi auzi de școală, de voi îmi voi aminti Și sper ca și voi gândindu-vă la anii scumpi de școală, Să râdeți ca atunci când

Departe sunt de tine, departe voi fi mereu; Nu mai simt durere, nu mai știu să plâng; Am uitat ce e speranța, e frig în sufletul meu; Am râs cândva, dar azi, doar inimi frâng. Admir în liniște

Vouă –ce sunteți mai tineri ca noi Nu vă pasă nici de carte Iar de istorie sunteți departe Și vă veți pierde, vai de voi! Nu știți să scrieți și faceți greșeli, Dar găsiți scuze mereu; Vă

Ce dificil e când iubești ce nu este al tău Și este greu nimic tu să nu spui, Ca vulpea care fură, să te ascunzi mereu, Și într-un târziu, rămâi al nimănui. Un lucru interzis este-o ispită

Te voi iubi mereu, și dacă mori Voi veni la mormântul tău; Un trandafir și o lacrimă Pentru tine le voi aduce eu. Cât ai trăit pe-acest pământ De mine-ai fost departe; Ce spun acum, tu nu uita