Poezie
Iubire, chip de înger!
1 min lectură·
Mediu
Te privesc iubire noaptea când tu dormi
Și mă întreb mereu cum de te-am găsit?
Că ești așa frumos și te visez în somn,
Tu înger pământean, de unde ai venit?
Și chipul tău frumos, mie-mi dă putere,
Și zâmbetul tău unic, este prețios;
Când mă uit la tine, trupul meu te cere
Și te doresc mai mult iubitul meu frumos.
Cine te-a lăsat cu oameni să trăiești?
Cine te-a trimis pe-acest pământ mizer?
Te merit eu iubire? Tu mă prețuiești!
Știu că lipsește-un înger acolo sus în cer.
De ce rămâi aici cu noi să zăbovești?
Când îngerii-și au locul acolo, undeva
Și nicidecum aici, nu vreau tu să trăiești
Când văd ce greu îți este, și lumea este rea.
Dar cred că ai venit în această lume,
Să îți încerci norocul făcându-ți o iubită
Te-ai născut cândva și ți-au dat un nume,
Și tocmai eu, cu tine sunt fericită.
Tu înger blond, cu ochi albaștri,
Cu pielea albă, ca spuma laptelui,
Cum te-ai născut tu, să nu mai vină alții
Că nu ești de-aici, să nu spui nimănui!
001264
0