I. VOCEA
Vera îi puse ziarul pe tastatură la opt și șaptesprezece minute.
— Sandule, uită-te puțin aici.
El avea în mână o jumătate de covrig. O lăsă pe un șervețel și își potrivi ochelarii. Pe
Mașina de spălat făcea un zgomot nou.
Trei lovituri metalice, o pauză, apoi încă una, mai joasă. Daria, care își câștiga viața ascultând înregistrări deteriorate, nu reușise să identifice
În dimineața în care am început să modific mersul ceasului lui Anton Bîrsan, în oraș nu exista nicio urgență.
Transportul public funcționa. Rețeaua de apă nu înregistra pierderi. Cele patru
De ani întregi,
ea își agăța cheia
în cuiul de lângă ușă.
El o ținea pe a lui
în buzunarul gecii de lucru,
chiar și acasă.
Într-o seară,
când ea își luă cheia,
cuiul veni puțin după ea.
Îl împinse
A zis-o în glumă,
într-o zi cu ploaie măruntă:
„Curcubeul are opt culori.
A opta e lacrima.”
Am râs amândoi.
De atunci
fiecare curcubeu pe care-l văd
are opt dungi.
A opta vine după
Paltonul mamei
avea treizeci și șase de grade
numai în mâneca stângă.
Restul stofei
luase temperatura casei.
L-am lăsat în cuier.
Până dimineață,
căldura urcase
de la manșetă la cot.
A treia
I. Moartea adormită
A venit noaptea —
fără dor, fără frică,
ci cu pașii unei femei
care-mi cunoștea ușa
de pe vremea când o închideam
doar ca să nu se mai audă
că nu mă caută nimeni.
— Sunt
Au hotărât să doarmă separat.
El și-a luat perna,
ea, veioza.
Patul a mai rămas două zile.
Apoi l-au scos.
La prânz,
soarele se oprea
unde fusese marginea lui.
Pisica dormea în
Eu aveam timp
— Coborâți?
— Dacă mă lăsați!
Autobuzul pufnea la bordură.
— Mai în spate!
Eu aveam timp.
La muncă intram peste câteva ore.
Ziare găseam și la prânz.
Trăgeam aerul dimineții în
În apartamentul vechi,
podeaua cobora
puțin spre stânga.
A șters talpa nivelei
cu o cârpă
și a așezat-o
lângă perete.
Bula s-a oprit
dincolo de unul
dintre semne.
A întors instrumentul.
Aceeași
Dictaturile vin spre noi cu nume proprii.
Când încercăm să le explicăm, începem aproape reflex cu omul: cum a ajuns la putere, ce îl făcea diferit, de ce ceilalți l-au urmat și cât din ceea ce a
Pe masă,
telefonul ținea
un singur cuvânt:
Vin.
Nu l-am trimis.
Pe scaun
era o mănușă mică.
Rece la degete.
Caldă în palmă.
Am vrut să spun
un nume.
Nu-l știam.
Mai târziu,
din buzunarul
LZ