Cele două chei
De ani întregi, ea își agăța cheia în cuiul de lângă ușă. El o ținea pe a lui în buzunarul gecii de lucru, chiar și acasă. Într-o seară, când ea își luă cheia, cuiul veni puțin după ea. Îl împinse
LZLiviu ZamfiriuA opta
A zis-o în glumă, într-o zi cu ploaie măruntă: „Curcubeul are opt culori. A opta e lacrima.” Am râs amândoi. De atunci fiecare curcubeu pe care-l văd are opt dungi. A opta vine după
LZLiviu ZamfiriuMâneca stângă
Paltonul mamei avea treizeci și șase de grade numai în mâneca stângă. Restul stofei luase temperatura casei. L-am lăsat în cuier. Până dimineață, căldura urcase de la manșetă la cot. A treia
LZLiviu ZamfiriuAutoportret în absența pictorului
I. Moartea adormită A venit noaptea — fără dor, fără frică, ci cu pașii unei femei care-mi cunoștea ușa de pe vremea când o închideam doar ca să nu se mai audă că nu mă caută nimeni. — Sunt
LZLiviu ZamfiriuSUPAT
Au hotărât să doarmă separat. El și-a luat perna, ea, veioza. Patul a mai rămas două zile. Apoi l-au scos. La prânz, soarele se oprea unde fusese marginea lui. Pisica dormea în
LZLiviu ZamfiriuEu aveam timp
Eu aveam timp — Coborâți? — Dacă mă lăsați! Autobuzul pufnea la bordură. — Mai în spate! Eu aveam timp. La muncă intram peste câteva ore. Ziare găseam și la prânz. Trăgeam aerul dimineții în
LZLiviu ZamfiriuVerticala celorlalți
În apartamentul vechi, podeaua cobora puțin spre stânga. A șters talpa nivelei cu o cârpă și a așezat-o lângă perete. Bula s-a oprit dincolo de unul dintre semne. A întors instrumentul. Aceeași
LZLiviu Zamfiriu4B
Pe masă, telefonul ținea un singur cuvânt: Vin. Nu l-am trimis. Pe scaun era o mănușă mică. Rece la degete. Caldă în palmă. Am vrut să spun un nume. Nu-l știam. Mai târziu, din buzunarul
LZLiviu Zamfiriu