Liviu Nanu
Verificat@liviu-nanu
„Am terminat o poezie./O corectez, o transcriu, /m-așez în ea comod ca-ntr-un sicriu (Traian Călin Uba)”
Colaborări cu versuri şi proză la revistele: „Literatorul”, „Transilvania”, „Feed Back”, „Litere”, „Viaţa militară”, „Atitudini”, „Symposion”, „Ziua literară”, „Euromuseum”, „Singur”, „Oglinda literară”, „Banat”, „Citadela”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Cetatea culturală”, „Dor de dor”, „Caiete Silvane”, „Sud”, „Placebo”, „Caligraf”, „Meandre”, „Contrasens”, „Argeş” – octombrie 2014, „Teleormanul cultural”, dar şi…
Colecțiile lui Liviu Nanu
Pe textul:
„Un poet al spleen-ului cotidian" de Tudor Negoescu
RecomandatPe textul:
„colb de vid" de Negru Vladimir
La mulți ani!
Pe textul:
„Aeriană" de Luminita Suse
RecomandatPe textul:
„ah mi s-a dat o scară" de Liviu Nanu
Am să-ți redau mai jos un fragment din B. Croce, citat de mine și cu altă ocazie. Mi se pare lămuritor și interesant.
\"Opera cu imperfecțiuni nu este tot una cu opera urâtă, operă care nu se naște ca poezie, iar dacă trăiește, trăiește prin alte mijloace; ci este aceea născută ca poezie, creatură cerească ce poartă pe hlamida ei semnele trecerii pe pământ. Poetul (ca și omul moral, a cărui acțiune nu este niciodată lipsită în întregime de impurități) suferă din pricina imperfecțiunilor pe care le observă în opera sa și ar vrea să le înlăture până la ultima; el visează mereu să o trimită în lume (…) „înveșmântată într-o albă mantie”, strălucind de puritate în ochii privitorilor din „fiecare ținut”. (…) În poezie nu se întâlnesc numai imperfecțiuni care, prin definiție, se pot îndrepta, și sunt de cele mai multe ori efectiv îndreptate în cursul travaliului și în reluările momentului creator, ci și elemente nepoetice și de neîndreptat, care nu trezesc în cititor, cum nu treziseră nici în autor, neplăcere și reprobare, ci sunt privite cu un fel de indiferență. Aceste sunt părțile structurale sau convenționale, care există în orice operă poetică, când abia vizibile, când bătătoare la ochi, mai cu seamă în operele de mare întindere și complexitate. Un exemplu foarte cunoscut de asemenea părți convenționale și structurale sunt acele adăugiri și umpluturi pe care francezii le numesc chevilles și italienii zeppe, pe care Galileo le numea intarsiature, iar Gino Capponi „părți aritmetice”, părți care se amestecă între cele poetice. (…) Care este, de fapt, originea lor? Necesitatea de a păstra unitatea ritmică a expresiei, chiar sacrificând pe alocuri sunetului coerența vreunei imagini; sunet care este în fond el însuși imagine adecvată motivului poetic.
Se obișnuiește uneori să se arunce vina acestor pretinse defecte asupra „rimei”, marea seducătoare și corupătoare, și pentru a evita expunerea la această tentație și riscul de a-i ceda, se propune versul fără rimă, versul „alb” sau cu rime care să apară după bunul plac, fără vreun loc prestabilit; alteori, vina e pusă pe seama metricii înseși și a strofei închise, și se propune întrebuințarea așa-zisului „vers liber”, fără simetrii și corespondențe de măsură și strofă. Dacă versurile albe, strofele deschise, versurile libere vor fi animate de un suflu poetic și își vor afla propria lor necesitate și lege, vor fi totdeauna silite să accepte unele umpluturi, zeppe și intarsiature; dacă însă vor fi, așa cum sunt de obicei și cu precădere compozițiile în vers liber, reci născociri intelectualiste, este de așteptat ca ele să recurgă și în acest caz la umpluturi, cu deosebirea că vor fi umpluturi urâte ale unor lucruri urâte, și nimeni niciodată nu le va adresa surâsul – mai mult decât indulgent, de consimțire – adresat „umpluturilor” practicate de poeți și definite drept „grațioase defecte”. Într-adevăr, la poeți aceste „umpluturi”, cerute de armonia expresiei, nu sunt nici frumoase, nici urâte în sine, deoarece nu sunt altceva decât simple puncte de sprijin pentru efectul poetic.\"
Pe textul:
„ah mi s-a dat o scară" de Liviu Nanu
Miruna, nu sînt mulți cititori, dar nu asta contează. În prima fază nu am permis comentarii și probabil și asta a influențat. Eu mă bucur și cu aceștia față de care îmi cer scuze și sper ca ei să nu fi regretat deschiderea acestei pagini. Onorat de prezență.
Pe textul:
„ah mi s-a dat o scară" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Despre râsete nu demult întâmplate…" de Adriana Camelia Silvia Popp
RecomandatPe textul:
„Declaratie pentru o zi oficiala" de Sorin Teodoriu
Pe textul:
„8.06.2005" de Adi Cristi
sile, te contrasalut și te aștept la un șpriț (de vară)
Pe textul:
„Cârciuma lui Bicuță 5" de Liviu Nanu
Dana, Andrei - cum spuneam, este o întîmplare reală, eu am înflorit-o puțin. Și reprezintă un fragment dintr-un text mai mare.
Onorat de vizită.
Pe textul:
„Cârciuma lui Bicuță 5" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Lucian Preda și diminețile cu ferestre deschise spre nord sau spre sud" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„Cârciuma lui Bicuță 5" de Liviu Nanu
Nicolae, am dezvoltat și eu puțin, am mai pus de la mine… dar cam așa se întâmplă la ședințele astea. Numai tată să nu fii.
Dana, am uitat povestea cu agricultura, te rog să-mi amintești. Cred că băusem niște șprițuri, și cum vinul era cam acru…
Raluca, să trăiască dirigintele mignone și care se dau cu Chanel. Ele sânt viitorul nostru. Și al copiilor noștri, desigur. Iar pe mamă n-o trimit la ședințe, se duce singură. Nu știu de ce n-are încredere în mine. Poate din cauza mămicilor, am văzut eu câteva…
Silvia, dacă mai tăiam și legăturile alea ce mai rămânea din text? Oricum, fiind scurt, probabil că-l voi integra în altă poveste sau îl voi dezvolta. Sau poate chiar îl las de sine stătător și independent.
Trăiască dirigenția în frunte cu reprezentantele ei!
Pe textul:
„Cârciuma lui Bicuță 5" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Scrie dracului" de Lory Cristea
Pe textul:
„Somnoterapie" de Adriana Marilena Stroilescu
Pe textul:
„www.poezie.ro la Radio Trinitas" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„www.poezie.ro la Radio Trinitas" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„Mai dragă ca orice dragă" de Bogdan Nicolae Groza
Pe textul:
„Amintire" de Negru Vladimir


