Liviu Nanu

Dorule, pentru că nu mai am adresa ta de mail, sau e rătăcită cine știe pe unde, îți trimit aici invitația de a participa la Cenaclul Mileniul 3, organizat de Asociația culturală Mileniul 3 din Roșiorii de Vede și www.poezie.ro, acțiune la care participă autori de pe site (și nu numai) din județele limitrofe dar și scriitorul Florea Miu. Dacă te hotărăști să vii te rog să iei legătura cu el sau cu Mădălina.

De la iubire pînă la iertare, trăgând un lanț liric printre maci și pietre de rîu, poezia ta are o sensibilitate aparte și , așa cum spune așu Lucian se recită foarte bine.

Cred că fiecare strofă poate exista independent, fiecare în parte e un fel de concluzie. Mie mi-au plăcut toate în special ultimele două.
La mulți ani!

Stimate Ioan Lila, vă mulțumesc pentru efortul de a trece peste neînsemnata mea creație lirică și pentru atenționare. Observ că lectura lui v-a produs o stare de bună dispoziție și mă bucură faptul că umilele mele versuri sînt așa hazlii, deși textul nu s-a vrut a fi de umor. Vă rămîn îndatorat pentru timpul pierdut în analiza poeziei mele și sfaturile dumneavoastră vor fi pentru mine ca un fir roșu călăuzitor.

Nu am avut deloc impresia că ești ironic. Defectul internetului că nu ne putem privi în ochi :)
Am să-ți redau mai jos un fragment din B. Croce, citat de mine și cu altă ocazie. Mi se pare lămuritor și interesant.
\"Opera cu imperfecțiuni nu este tot una cu opera urâtă, operă care nu se naște ca poezie, iar dacă trăiește, trăiește prin alte mijloace; ci este aceea născută ca poezie, creatură cerească ce poartă pe hlamida ei semnele trecerii pe pământ. Poetul (ca și omul moral, a cărui acțiune nu este niciodată lipsită în întregime de impurități) suferă din pricina imperfecțiunilor pe care le observă în opera sa și ar vrea să le înlăture până la ultima; el visează mereu să o trimită în lume (…) „înveșmântată într-o albă mantie”, strălucind de puritate în ochii privitorilor din „fiecare ținut”. (…) În poezie nu se întâlnesc numai imperfecțiuni care, prin definiție, se pot îndrepta, și sunt de cele mai multe ori efectiv îndreptate în cursul travaliului și în reluările momentului creator, ci și elemente nepoetice și de neîndreptat, care nu trezesc în cititor, cum nu treziseră nici în autor, neplăcere și reprobare, ci sunt privite cu un fel de indiferență. Aceste sunt părțile structurale sau convenționale, care există în orice operă poetică, când abia vizibile, când bătătoare la ochi, mai cu seamă în operele de mare întindere și complexitate. Un exemplu foarte cunoscut de asemenea părți convenționale și structurale sunt acele adăugiri și umpluturi pe care francezii le numesc chevilles și italienii zeppe, pe care Galileo le numea intarsiature, iar Gino Capponi „părți aritmetice”, părți care se amestecă între cele poetice. (…) Care este, de fapt, originea lor? Necesitatea de a păstra unitatea ritmică a expresiei, chiar sacrificând pe alocuri sunetului coerența vreunei imagini; sunet care este în fond el însuși imagine adecvată motivului poetic.
Se obișnuiește uneori să se arunce vina acestor pretinse defecte asupra „rimei”, marea seducătoare și corupătoare, și pentru a evita expunerea la această tentație și riscul de a-i ceda, se propune versul fără rimă, versul „alb” sau cu rime care să apară după bunul plac, fără vreun loc prestabilit; alteori, vina e pusă pe seama metricii înseși și a strofei închise, și se propune întrebuințarea așa-zisului „vers liber”, fără simetrii și corespondențe de măsură și strofă. Dacă versurile albe, strofele deschise, versurile libere vor fi animate de un suflu poetic și își vor afla propria lor necesitate și lege, vor fi totdeauna silite să accepte unele umpluturi, zeppe și intarsiature; dacă însă vor fi, așa cum sunt de obicei și cu precădere compozițiile în vers liber, reci născociri intelectualiste, este de așteptat ca ele să recurgă și în acest caz la umpluturi, cu deosebirea că vor fi umpluturi urâte ale unor lucruri urâte, și nimeni niciodată nu le va adresa surâsul – mai mult decât indulgent, de consimțire – adresat „umpluturilor” practicate de poeți și definite drept „grațioase defecte”. Într-adevăr, la poeți aceste „umpluturi”, cerute de armonia expresiei, nu sunt nici frumoase, nici urâte în sine, deoarece nu sunt altceva decât simple puncte de sprijin pentru efectul poetic.\"

Dan, după Capponi, citat de Croce în capitolul \"Opera cu imperfecțiuni\", în majoritatea textelor poetice apar așa numitele \"părți aritmetice\" din necesitatea păstrării unei unități ritmice a expresiei. Sînt <>, \"chevilles\" de acre aproape nimeni nu scapă. Așa e și cu strofa a 3-a, citată de tine, mai precis ultimul vers care nu face decît să explice oarecum (rușine mie) ce am vrut să spun în celelalte trei. Nu am găsit (deocamdată) altă soluție. Dar aici, fiind un atelier, sugestiile și părerile colegilor îmi sînt de ajutor așa că îți mulțumesc pentru trecere și semn. E un fel de sonet atipic, am lăsat prozodia pe locul doi, și am contat pe un efect vizual.
Miruna, nu sînt mulți cititori, dar nu asta contează. În prima fază nu am permis comentarii și probabil și asta a influențat. Eu mă bucur și cu aceștia față de care îmi cer scuze și sper ca ei să nu fi regretat deschiderea acestei pagini. Onorat de prezență.

Finalul (adică ultima strofă) face toți banii. Nu că i-aș și avea...

La mulți ani Camelia! Și tot la fel de multă inspirație.

V-ați înhămat la o trebușoară grea și totuși plină de satisfacții. Vă urez mult succes în demersul dumneavoastră. Dacă ar mai fi cîțiva care să ne bage în seamă din cînd în cînd în paginile unor publicații...

Ilinca, dacă am progresat în scrierea mea (nu, nu mă refer la textul ăsta cu valoare de anecdotă), am făcut-o datorită colegilor care, cu bunăvoință și profesionalism au știut să-mi arate în primul rând unde greșesc și în al doilea acolo unde (în unele cazuri) cuvântul meu se apropie de literatură. Însă fiecare are stilul său propriu de a-și spune părerea în funcție de personalitate, vârstă, experiență... eu încerc să citesc printre rânduri și uneori chiar reușesc. Pentru că văd în acest loc virtual un atelier în care cu toții exersăm și ne arătăm producțiile lirice mai mult sau mai puțin reușite/șlefuite cu dorința firească de a primi înapoi un semn/feedback.
sile, te contrasalut și te aștept la un șpriț (de vară)

Domnișoara Roxana aveți perfectă dreptate, deși am vaga impresie că faceți o nepotrivită apropiere între textul meu și coniacul. Cel din urmă, pe măsură ce se învechește primește stele și se evaluează prin urmare. Textul meu a fost apreciat de doi cititori prin așa-zisele stele ceea ce demonstrează că le-a plăcut. Nu văd nimic rău în asta așa cum nu văd nimic rău nici în faptul că dumneavoastră nu v-a plăcut. Înseamnă că nu l-am scris pe gustul dumneavoastră, îmi cer scuze. Așa au simțit ei, și le mulțumesc pentru asta. Este un text ușor, cu mai mult sau mai puțin umor, iar faptul că unora le-a luminat ziua înseamnnă că a avut efect. Dar nu toți au simțul umorului sau, îl receptează în mod diferit. Sau poate ați înțeles că ar avea oarece interese apreciind un text slab semnat de mine. E vorba de Vladimir și de Sirena, ca să numesc doar pe cei care au acordat stea și care s-ar putea aștepta să le întorc serviciul. Dacă veți avea răbdare să cercetați veți avea o surpriză, vizitele mele pe textele lor deși sînt frecvente, nu se lasă întotdeauna cu stele sau laude, sîntem prea maturi ca să mințim reciproc. Mi-a făcut plăcere.
Dana, Andrei - cum spuneam, este o întîmplare reală, eu am înflorit-o puțin. Și reprezintă un fragment dintr-un text mai mare.
Onorat de vizită.

La mulți ani Lucian! Să fii iubit și inspirat.

Miruna, Vladimir, Florin - am reținut ideea, mulțumesc pentru înțelegere. Mă joc și eu de-a prozatorul cîteodată, fără pretenții. Voi mai lucra pe text, deocamdată e doar o schiță.

Lucian, întâmplarea este reală. Dar nu mi s-a întâmplat mie, ci unui cunoscut.
Nicolae, am dezvoltat și eu puțin, am mai pus de la mine… dar cam așa se întâmplă la ședințele astea. Numai tată să nu fii.
Dana, am uitat povestea cu agricultura, te rog să-mi amintești. Cred că băusem niște șprițuri, și cum vinul era cam acru…
Raluca, să trăiască dirigintele mignone și care se dau cu Chanel. Ele sânt viitorul nostru. Și al copiilor noștri, desigur. Iar pe mamă n-o trimit la ședințe, se duce singură. Nu știu de ce n-are încredere în mine. Poate din cauza mămicilor, am văzut eu câteva…
Silvia, dacă mai tăiam și legăturile alea ce mai rămânea din text? Oricum, fiind scurt, probabil că-l voi integra în altă poveste sau îl voi dezvolta. Sau poate chiar îl las de sine stătător și independent.
Trăiască dirigenția în frunte cu reprezentantele ei!

E un exercițiu, am înțeles. Totuși textul poate fi recuperat, pe la mijloc spre final sună a poezie. E un vers care mi-a atras atenția \"sculptând ca ocnașii în sarea valorilor\", de aici poți construi mult și frumos. Sau doar frumos.

Versul al treilea este singurul care mi se pare mai slab, în rest o poezie delicată și încărcate de imagini.

Lansări de carte de exemplu au fost mai multe. Eu am 36 de volumeale colegilor de site. Am participat și la Pitești, la Silișteanu, la Sibiu, la Veronica. Dar au fost lansări și la Ploiești, Cluj. Și chiar la mine, cu asta s-a început parcă. A fost dacă nu mă înșel prima carte în care se menționează poezie.ro. Avem colegi care au câștigat premii literare și alții care publică frecvent în reviste de cultură. Am revenit cu aceste informații (poate incomplete) în speranța că vor fi utile celor care vor mai discuta despre activitatea poezie.ro în fața microfonului, a cemerei de filmat sau a prietenilor.

Mi-aduc aminte că la Virtualia 2, a venit Cristina Petrache dela Antena 1 și am dat un mic interviu. La fel și Alma. Apoi s-a făcut și o emisiune pe tema acestui cenaclu, destul care a prins în mare parte spiritul poeziei virtuale. Și la Chișinău s-a întîmplat la fel. E bine că s-a făcut și emisiunea asta radiofonică, am toată stima pentru colegii noștri care au fost prezenți acolo. Chiar dacă n-au reușit să cuprindă toate problemele site-ului. S-or fi emoționat și ei. Dar cel puțin organizatorii ar fi trebuit evidențiați, doar se vorbea despre Virtualia în primul rînd. Claudiu a fost ironic, sau cel puțin eu așa am sesizat, nu cred că și-a propus un atac la persoană.

Cred că te-a inspirat Virtualia. Ai recidivat cu o poezie bună, inițial voiam să te \"cert\" pentru lungimea frazei, dar aș fi greșit. Poate acel \"nopțile diafane de turcoaz\" să fie punctul slab al textului, dar și el se pierde între celelalte versuri inspirate.

Cred că primele 3 versuri erau suficiente. Apoi parcă explici și efectul, chiar metaforic, scade. Citit, plăcut.