Liviu Nanu

Costin, scuză-mi răspunsul tardiv de tîrziu. Probabil că în același timp comantai și tu. Da, cred că ar trebui. Onorat.

waw! de ce n-ai spus așa de la început? acum mi-e TOTUL clar. Sau poate nu. O călugăriță răpită și obligată prin urmare să venereze nuș\'ce divinitate. E cu totul altceva decât isihaștii care își aleg singuri calea aceasta și sînt chiar fericiți.

Mărie, nu e experiment, dar tu ai sesizat ironia (nu știu cît de fină). Nu am nimic împotriva regionalismelor, chiar și în poezie, însă mă deranjează abundența lor și folosirea lor din instinct.
Lory, la a doua afirmație te grăbiși și greșiși. Deși eu fusei (fui, var.) onorat de vizita lu\' matale. Cu prima afirmație sînt perfect de acord, după ce mă consultai cu pretenii.

Prozodie bună, dar poate faci ceva cu versul 2 din strofa a 3-a și cu penultimul din strofa finală.

Felicitări Maria! întotdeauna ai știut cum să aduci în fața cititorului oameni interesanți și talentați, cu preocupările și reușitele lor pe plan cultural. Și e bine că se găsesc și cititori care-ți apreciază efortul.

N-am mai scris de mult în jurnal. Azi am două probleme
- mă gîndesc la subiectul dat la examenul de capacitate la română. Anume la poezia lui Pillat. Eu aș fi putut s-o interpretez în 3 feluri (nu știu dacă și în acela corect). Și sînt cititor de poezie. Dar copiii ăia (fiul meu e un exemplu) care n-au citit decît două-trei cărți de literatură, cum or fi abordat subiectul?
- vorbeam cu un coleg pe ym și nea-m gîndit că ar fi interesant dacă am strînge un fond, și am construi un azil pentru membri de pe agonia, să ne retragem la bătrînețe. care mai apucă, normal. Am putea continua certurile acolo, păruieli, flegme, laude...tot tacîmul. Ce distracție ar fi :)

Soviany a fost la Roșiori? Uite, eu n-am știut. Dar probabil au fost invitați doar premianții. Provincialii așa ca mine, n-au avut acces. Ce înseamnă și comunicarea asta...

Eu înțeleg că uneori poezia poate fi un strigăt, dar există și alte modalități estetice de a exprima asta, cred că abuzezi de semnul întrebării (singur sau, mai rău, în combinație)

Da, recunosc, nu prea ți-am citit poeziile și aici am greșit. Am avut o surpriză plăcută. Poate că ar fi mers mai bine \"asfalt\" decît \"pămînt\" (în versul 4) se lega cu ideea din versul 10.

Autoarea dovedește (pentru a cîta oară?) că habar nu are despre ce vorbește. Voi demonstra prin urmare în cîteva cuvinte (argumentate, desigur) că bate cu grație cîmpii, sau terenurile de alergare, anyway...fără să știe de ce o face, adică în ce scop. Aici bănuiesc un scop literar, estetico-pohetic, prin urmare autoarea are prezumția de nevinovăție informațională, de care va profita, desigur, așa cum o cunosc eu. Pe scurt, că începui să mă lungesc, crosul nu se aleargă pe culoare, că nu se practică pe stadion. Și dacă tot are posibilitatea să opteze, eu i-aș sugera să nu aleagă un culoar de mijloc (3-4-5), acolo se pun piedici, se calcă pe picere și se dau coate, iar ea (autoarea adică), cred că e o ființă firavă (așa cum îi șade bine unei poetese) și visătoare, n-ar face față stresului și slicitărilor fizice. Acu\' pentru că tot vorbirăm despre culoare, eu mi-aduc aminte că la cursurile de înot, preferam culoarele 1 sau 8, adică cele din exterior, îmi oferea avantajul că puteam să mă țin de marginea bazinului, că nu prea știam cu înotul. prin extrapolare, și în cazul de față, prin deducție logică, putem spune că tot la bordură e mai bine sau la exterior. q.e.d. Despre poezie nu pot să spun decît că mi-a plăcut, formula prozodică aleasă mă determină să spun că autoarea mai și gîndește atunci cînd scrie (cu excepția celor arătate mai sus de subsemnatul). Am apreciat primele 5 și penultima strofă.

Mi-a plăcut toată poezia, dar am apreciat în mod deosebit începutul și finalul.

Maria, n-am înțeles afirmația ta \"fiecare își anunță rezultatele\".

Felicitări, Adrian! exact la un an diferență, cred că ai calculat asta:)

Magdalena, era cea mai simplă rezolvare, dar nu mi-am permis să ți-o sugerez, am fost convins că o vei descoperi și singură. Și, de la un timp, nu-mi mai permit să dau sugestii, poeții sînt din fire orgolioși, n-aș vrea să declanșez cine știe ce conflict de idei.

În publicația DRUM, nr. 71, iunie 2006, la pagina 6 (POESIS) citim șapte poeme ale poetului Ioan Peia.

O poezie de dragoste foarte frumoasă, care m-a blocat la final. Spun \"m-a blocat\" pentru că personal așteptam altceva, seamănă cu o morală și parcă nu i-aș fi văzut locul aici, mai degrabă la început textului, să pornești de la această idee și s-o dezvolți. Adică există riscul ca cititorul să uite metafora din poem și să rămână cu această maximă care rupe fiorul liric.

În \"Oglinda literară\", nr. 54, iunie, 2006 semnează Livia Roșca, Florin Bratu, Camelia Petre, Adrian Munteanu, Ioana Petcu, Cosmin Dragomir. E semnalată pe coperta 4 și cartea colegei noastre, Teea Mirescu, \"Caietul cu insomnii\"

Deci sînt un trișor în opinia ta. Sau personajul negativ, cum ar veni. Mulțumesc Florin, asta am vrut să aflu. Chiar ți-ai propus să faci curățenie aici și începi cu mine? Nu aștept răspuns.

prima parte (în genunchi)
am reținut:
- să mă izbesc de tine cu viteza cu care
inima s-a lipit deja de ochiul tău
ca o meduză băloasă pulsândă (o imagine care rămîne și după lectură)
- să mă izbesc de tine ca lumina de geamuri
- numele tău
învelită în el ca o clătită cu iubire
ultimele 3 versuri îmi par în plus.

partea a doua (în somn)
un discurs curajos și puternic
aș fi renunțat la \"coagulați
neputințele mele\"

ultimele părți mi-au plăcut fără rezerve.

Mi-au plăcut toate, mai puțin al doilea unde alăturarea \"încă_crud\" mi-a zgîriat urechea