Liviu Nanu

Mi-a plăcut începutul și finalul, dar mai ales cuburile de tofu. O fi vreo metodă să dresez cîinele meu să mănînce numai tofu?

Cam multe penisuri, o cireadă întreagă. Se vede că ai mizat pe cantitate.

accente puse greșit \"vrea-durerea\", \"mea-lumea\", rime nefericit alese \"gând-gând\", \"pună- s-adună\", probleme de prozodie.

Stimată autoare, ați îndreptat arătătorul greșit în direcția mea, eu n-am avut nicio acțiune editorială pe nivelul dumneavoastră, prin urmare sînteți în eroare, dar asta nu mă mai miră. Nu mai pozați în victimă, răul nu este la editori, așa cum vreți să creadă și alții. Pe de altă parte, toți autorii de pe site cunosc (sau ar trebui să știe) că nivelul 100, maxim pe care l-ați avut, nu permitea inserarea de imagini, deci niciodată n-ați avut această facilitate, prin urmare nici nu v-a fost retrasă, așa cum lăsați să se înțeleagă în alte comentarii. În pagina dumneavoastră există toate acțiunile legate de nivel, dar și linkurile spre textele unde ați avut conflicte cu divești membri, dintre care unii s-au plictisit să vă lămurească și stau deoparte, așa cum am procedat și eu pînă acum și cum voi face și pe viitor. Nu aștept răspuns, deja intuiesc faptul că va fi un circ aici, unde dumneavoastră, fiind în centrul atenției (așa cum v-ați și propus dealtfel) veți fi, evident, victima unor \"răi\" așa ca mine. sînt conștient că-mi atrag reproșurile unor colegi, dar nu puteam lăsa să planeze asupra mea o acuzație FALSÃ și neargumentată.

\"facit indignatio versum\", spune Juvenal, și are dreptate. Durerea, mînia, supărarea, în general stările negative sau de disconfort fac individul să opereze cu imagini lirice și cu metafore, din care construiește un poem, uneori mai reușit, alteori mai puțin. Așa s-a întîmplat se pare și cu un autor de pe alt site care scria (cred că după o suferință cauzată de boală) următoarele inspirate versuri, pe care le citez aici (în total sînt 23 de strofe cuprinse în 7 părți):

\"Miliarde de ființe au vrut
Eu ca să mor anul trecut
Noroc am eu căci m-am rugat
Și Domnul meu m-a ajutat

Cum pot acum ca să nu lupt
Cu miliardele de ființe ce au vrut
Anul trecut eu ca să mor
Lupt pînă pot..că-s muritor

Cum pot să iert aceste ființe
Care m-au atacat la minte
Din om școlit m-au amăgit
Și la spital eu m-am trezit\"

Putem deduce că acele ființe nemiloase, fără sentimente și pic de rușine sînt niște bacterii sau viruși, adică microbi, cum se spune popular. Iar autorul a reușit să scape de ele printr-o luptă pe viață și pe moarte, dar (și aici e foarte important), avînd de partea lui dreapta credință.
Spre finalul poemului ajunge la o concluzie, pe care am fericitul prilej să v-o aduc la cunoștință:

\"Și vei dori o scorbură în munte
Să ți se piardă urma prin pădure
Și să renunți la ochii stricăcioși
Ce au văzut miliardele de monștri

Așa tu nu îi vezi și crezi că-i bine
Că ei nu există și nu crezi în Mine
Ai un serviciu și îți găsești nevastă
Faci un copil și crezi că asta-i viață ?

Și uiți de miliardele de ființe
Ce te pîndesc și-ți pot intra în minte
Și te învață bine amestecat cu rău
Cu scopul ca să uiți de Dumnezeu\"

Dar eu nu mi-am propus să fac aici o anliză pe text, voiam să spun că, iată, suferința te face poet, ceea ce înseamnă că e și ea bună la ceva.
Nu știu dacă există, dar la un moment dat mă gîndeam să înființez un site care să se cheme \"veveve.suferință.com\" în care să pot discuta cu oameni aflați la anaghie, așa cum exista (o mai exista oare?) un post de radio, pentru insomniaci, care-și spuneau durerea unui individ aflat la capătul celălalt al receptorului, care în acel timp mînca semințe, bea cola light și cafele, poate și o bere la doză, sau trăgea o linie (dreaptă, desigur) pe nas. Pe urmă am renunțat, nu mă vedeam capabil să gestionez în spirit umanitar suferința celorlalți. Ce aș fi răspuns eu dacă de exemplu mă apela o cucoană și-mi spunea că vrea să se sinucidă? i-aș fi răspuns probabil: \"ok, dar fă-o repede, nu te răzgîndi, eu sînt aproape de tine, o să beau o bere pe chestia asta\". Altuia, care nu era hotărît încă pentru pasul decisiv i-aș fi sugerat să citească două pagini din Cioran sau din \"Jurnalul unei fete cuminți\". Și tot așa. Ori aș fi ajuns milionar, ori aș fi dat faliment. Prin urmare există un ocean de suferință în care plutim ca într-o farfurie de supă, dar asta nu dă neapărat valoare literară operelor noastre, chiar dacă, din amabilitate, sau din milă, vin unii (sinceri sau mai puțin) și ne spun în față WAW, ce tare ești! și autorul citat de mine mai sus a primit astfel de aprecieri de tipul \"ai scris o poezie minunată și plină de melancolie\" sau \"așa DA. pupici\"

Dacă trebuie și se simte nevoia pot dezvolta, însă disecarea unei poezii este mai degrabă plăcerea criticii, eu fiind doar un simplu mînuitor de condei virtual, vreau să mă bucur de întreg și nu de fiecare vers, metaforă sau rimă în parte. Și vreau să corectez, sînt comentatorul numărul 3.

eu al doilea: poezia este cantabilă și descriptivă fără a fi criptică, cheia în care ea poate fi citită stă la îndemîna lectorului, cu condiția ca acesta să nu fie abătut din receptare, riscul disocierii și a confundării semnificantului cu semnificatul fiind destul de mare. Poezia are lumina palidă a unei icoane bizantine în flacăra pîlpîitoare a creației spre zborul insolit și maiestuos al cocorilor lirici. Ar mai fi de spus, dar mă opresc aici, lăsînd plăcerea comentariului și altora.

Viorel, te-aș contrazice, e doar un joc de cuvinte, așa s-a nimerit, pentru prozodie, deh...Nu mai spune la nimeni, te rog :)
Ștefan, sau nea Fane, mă rog...necaz mi-e și mie, că și mie îmi plăcea braga, era unul în Giurgiu...mmmm. Și la Constanța, dar parcă avea o rețetă mai nașpa.

Dan, onorat de comentariu și semn. În general nu scriu sonete, cred că mai mult de patru n-am scris, forma fixă în poezie presupune un efort mai mare, mai ales dacă e și tematic, precum acesta. Pentru mine este un exercițiu, și îmi dă anumite satisfacții prozodice, iar mai ales acestea tematice îmi cer multă răbdare, pe care mă bucur să văd că încă o mai am. Titlul nu este întîmplător, el se regăsește în fiecare vers (sau aproape).

Revin. Cred că ar merge inversat \"prin vînt, ceață\" cu \"prin ceață, vînt\". E mai muzical, mai liric, nu crezi?

O poezie frumoasă, dar știi ce cred că-i lipsește? cîteva arhaisme sau sinonime mai puțin vehiculate. Uite, de exemplu, la versul 4 al strofei a doua, aș schimba \"șampanie franțuzească\" cu \"șampanie franțuză\". S-ar repara și prozodia cu ocazia asta.

Nu prea am înțeles ultimul vers al strofei a doua. Cred că puteai reduce mesajul la 3-4 strofe. Și mai ai un \"că-co\" tot într-un vers final, dar cred că știi de asta.

Te-aș ruga să nu-ți mai comentezi singur textele. Dacă ele au valoare, sigur vor fi remarcate de cititori.

La mulți ani, Dana! Meritai din plin acest dar minunat.

Ah, mi-e necaz, tocmai voiam să-ți spun că nu-mi place cum sună \"bengoasă\" și mi-a luat-o Silvia înainte. M-aș fi abținut, dar e bine să știi că sînt deja două păreri. În rest e ok, ești poetă, dacă mai trebuia să dovedești asta.

Săptămîna viitoare, cred că pe miercuri, 28 voi ajunge la Tîrgu Mureș și voi sta acolo 4 zile. Uite-așa mi-am amintit de o autoare din Tîrgu Mureș, pe care n-o cunosc decît virtual. I-am recitit cîteva poezii și vreau să vă las și vouă 3 linkuri
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/175569/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/69019/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/82941/index.html
Mi-ar fi făcut plăcere să întîlnesc poeziști din zonă, că tot am senzația că mă voi plictisi la ședințe, așa cum s-a mai întîmplat și în alte ocazii.
Sper să mă țină bătrîna mea carapace, drumul e destul de lung prin Vîlcea-Sibiu-Mediaș-Tîrgu Mureș. Poate mă răzgîndesc și n-o mai vînd, cine știe?

E toamnă și plouă. Poezia ta se potrivește stării mele de spirit. La o nouă lectură, observ unele imperfecțiuni, e o poezie simplă, fără mofturi și farafastîcuri, dar poate tocmai de aceea îmi place așa cum este.

Dau la schimb Dacia 1300, an de fabricație 1978, în funcțiune. Cred că e echitabil, nu?

Dacă ai rezolva problema cu prozodia, ar putea ieși ceva de aici. Și în ultima strofă repeți închisă-închiși, fără să faci o figură de stil. O inflație de epitete, n-ar fi rău, dacă le-ai gestiona mai parcimonios.

Interesantă viziune. Sper să nu fie împrumutată de vreu elev și s-o expună la lecție. Poate dă de un profesor care n-are simț pentru metaforă.