las în urmă un timp

Domnule Anton, in opinia mea aceasta este o poezie cu adevarat reusita. O poezie la care nu trebuie sa modifici nimic, nu trebuie sa adaugi sau sa elimini vreun cuvant. O poezie exact pe gustul meu. O poezie care se muleaza perfect pe starea mea actuala.

\"Trăiesc însă din sughiț în sughiț, din oftat în oftat/din noapte în noapte nechemat de nimeni, nechemat de nimeni…\"

Superb.

Tind să îți dau dreptate. O cutie de pantofi pentru batmani, e la fel de inutilă ca pantofii pentru batmani.
Probabil că ăștia stiu din instinct că unii pantofi produc rosături, discomforturi, etc.
Ce să facem și noi, ca orbii prin Gaza!
Nu mai pun stea, să nu atragă privirile oarbe de invidie.

e faina toata Liviule, asa cum zicea si Marin! La prima citire nu mi s-a parut, la a doua a inceput sa-mi placa, la a treia si mai mult, dar in acelasi timp m-a si intristat! e f. trista dar si f. reusita!

Da, profesore…De ce ma intristezi chiar de dimineata? M-a impresionat. Da randurile cu “nechemat de nimeni , nechemat de nimeni” suna mai mult a bocet.
Si aici mi-am amintit de un bocet hunedorean, dat ca motto intr-o poezie de-a lui Em.Galaicu- Paun: “ Dragul maichii, dupa tine imi pare si rau si bine”. Uite, profesore, parafrazand as zice ca imi pare rau de tine si-mi pare bine de poezie…:)))

Sint onorat de atitea vizite. Si de atitea pareri. Sincer, nu ma asteptam...
Radule, n-ai putea schimba stelutele in cirnati?

pai de ce sa nu te astepti Antoane, daca ne-ai atins drept in aripa sufletului?!:) Votez si eu pentru carnati!:)))

Hera, ma bucur ca ma sustii, era si normal, cirnatii din diaspora nu se compara cu astia de aici. Am mincat si eu in Franta, n-au nici un chichirez. Cind ma gindesc ma cuprinde asa...o tristete metafizica...

Tu esti onorat de vizite, eu de o lectura speciala, exact ce asteptam. Acum o astept pe urmatoarea, negresit, cat de curand, fara sa invoci motive, draga Liviu. Te-ai cam jucat cu speraclul, ai supralicitat, dar ti-a reusit poemul.

Anton, te misti natural.In plus, miscarea ta se percepe asa cum este, in toate sensurile sugerate de tine.supermanii au soarta lor, pe care nu o invidiez.dar timpul, ehe, timpul .ultimul vers este ceea ce simtim multi si nu spunem(mai ales femeile).

Andia, tu stii foarte bine ca esti unul dintre criticii a caror parere conteaza mult pentru mine, ma bucur ca ti-a placut.
motzoaca - poezia ar putea sta intr-un singur vers, ultimul, ai vazut bine, nu ai nevoie de ochelari.

Fac azi o exceptie pentru tine, Liviu, si scriu un comentariu.
In primul rand, sa stii ca poeziile tale sunt bijuterii. Probabil nu realizezi lucrul asta. As vrea sa mi le pot agata de lantic, sa le pun pe degete, la maini, la urechi, sa le prind in par. Iar pe cea favorita as agata-o la buric.
Bijuterii, nu alta.
Poezia de fata e una din favoritele mele. 100% Anton. Era sa pleznesc de bucurie ca am fost primul cititor (pe site, evident), sentiment pe care nu l-am mai avut de vreo jumatate de an. Prim cititor, ultim comentator, combinatia perfecta.
O rugaminte: nu-mi mai raspunde cu \"mersi, esti amabila\" atunci cand iti spun ca-mi plac poeziile tale. Nu din amabilitate o spun, credeam ca ai invatat asta pana acum. Cateodata ma omoari cu modestia ta.
Si-ti mai spun ceva: ai ramas pentru mine ceea ce ti-am spus mai demult ca esti. Sper ca n-ai uitat.

OK dude!

Un text deosebit.
M-a incintat. Astept sa se mai domoleasca treburile sa vorbim ca in vremurile bune.

Reusita poezia. La atat de multe comentarii inaintea mea, cred ca e destul.

Mai vorbim.

Bogdan, Nexus - onorat de vizita si impresii. (scuze, si eu sint un intirziat)
Gabriel - ma surprinde (placut) comentariul tau. Sper ca e sincer, parerile tale sint in general critice.

Multumesc. Critice, sper. Ceea ce nu inseamna negative.

Pe curand.