Nicu

undeva, interior, oamenii mai au o urmă de sensibilitate care iese la iveală după mulți ani.
"s-au îmbrățișat precum doi școlari" - școala, educația în general, marchează omul. de la vârstă fragedă.

un crâmpei bine regizat pentru a trezi emoții.

poezie epica,o naratiune în versuri impregnata de nostalgie(corectati cuv."cunoscut"...)
poveste în sine e frumoasa,nici un individ nu seamana cu un altul,duce o istorie proprie pe umeri
nu e usor de scris un poem care sa treaca de la o amintire personala la un general-uman plin de semnificatii
poemul spune destul,chiar prea mult,personajul si mesajul se îneaca sub prea multe "detalii"...mai aerisiti...
finalul la fel,nu e cel mai reusit...e un text cam static,trebuie reanimat cumva

vă mulțumesc pentru alpecare. Da, școala, educația, toate influențeză omul în devenire. poate nu se cunoaște/recunoaște intenția autorului. Pornește de la un comentariu lăsat pe un text. Nu este evident, doar că reacțiile acolo m-au determinat să scriu. Unii apleacă urechea la toate pseudocercetările pseudoștiințifice. Trag concluzii fără a-și pune întrebări despre viabilitatea demersului științific.
Doamna Nache Mamier Angela, detaliile sînt aici semnificative. Nu pot aerisi, chiar dacă ar fi spre binele poeziei.
Vă mulțumesc pentru comentarii.

demers științific?
ce vrei tu să omori aici, LIM?

underline/bun poem, bună regie, lasă golul, dar ce faci cu el (?)/underline

vezi tu, aici are dreptate NMA.

dar poemul mă atinge.
cred că eu sunt Nice și mă duc să mă văd cu acel Zoro imaginar.
dar peronul tot părăsit.
și atunci devin obiect iv (adică obiect intravenos).
și mă pun în fața oglinzii.
și realizez că nici Nicu nu sunt.
ci, poate, doar uvertura.

(cu zâmbet,
pt)

Nicu, nu Nice.
iartă-mi graba/îmi place cum te constitui în câteva poezii foarte bine urmărite.
dacă rănesc, încă o dată, iartă-mă.

(pt)

dacă două persoane văd la fel, înseamnă că au dreptate. Poate mai trebuie aerisit puțin. O voi face cînd va fi cazul. Mulțumesc pentru impresii și buna trecere.