Poezie
112
1 min lectură·
Mediu
pe omoplați mi-au crescut ochi
unul rîde celălalt plînge
o să îi scot!
poveștile par desuete
treceam prin viață normal
rareori depășeam viteza alertam prin strigăte
mi-am luat clopoței la 3,8 lei bucata
i-am întins pe o sfoară
pe care o scutur cînd se aglomerează
șoseaua plină de indivizi greoi
cu tupeu
m-a bruscat pe la spate ochii omoplaților vedeau
m-a bruscat pe la spate
i-am pus piedică
sute de grame de aur pe trotuar
sute de vecini în genunchi
unul a sunat smurd-ul una îi făcea gură la gură
altul o bătea pe fese
ridică-te tîrfo pruncii mor de foame și tu dai buze mortului!
sirene mesaje
printre m-am tîrît
curgea sînge din ochiul drept
jucau puradeii fotbal cu stîngu
sirene lumini
hohote
tîmpitule șterge-ți umerii
că te-a vomat
ăla!
044.373
0
112!
un poem vizual, de actualitate, în care se simt: teamă, repulsie, grijă, agitație, încordare, violență... o seamă de stări care se derulează aidoma.