Poveste cu șerpi și copii

un poem care m-a intinerit si nu uit ca povestea sarpelui este atat de batrana!!!

cum dumnezeu sarpele domneste clar si-n povestile in care cel frumos/bun/dulce ucide zmeii... ucide!!!
si devine, eu cred balaur, sa uitam bunatatea... apoi povestea spune ca traieste in pace pana la adanci batraneti!!!

fain... zau asa! raul extirpat prin rau devine bunatate, de aceea:

\"șarpele se pune în genunchi
cu limba bifurcată șuieră poezii
despre copii despre șerpi și țări de dincolo de munți\"


de aceea:

\"înaintea altarului
crește un fag
copiii agață pe el
piei de șerpi
și dansează.\"


o zi faina... un poem care imi placu!!!

Copiii doresc înțelegere. Poveștile cu balauri întotdeauna au stârnit curiozitatea acestora, indiferent de cât de fioroși ar fi fost aceștia.

Ce este plăcut în poem este încercarea de a îmbuna monstrul, punându-i cuvântul pe limbă, ca mijloc de cunoaștere, înțelegere și comunicare.

Doar neînțelegerea duce la acel final, cu piei agățate în copacul care a crescut odată cu rugile copiilor. Și așa se întinde o mare tăcere între cele două spirite.

Da, subtitlul spune totul!

Ottilia Ardeleanu

Bună înțelegere mi-ați lăsat aici. Bună plăcere mie pentru interacție. Nu pot decît să vă mulțumesc. O mare onoare mi-ați făcut cu vorbele voastre.
LIM.