Poezie
piercing
1 min lectură·
Mediu
avea un mic tatuaj motiv suficient pentru mine
să-i văd opera de artă
pielea transpirată ușor ca pentru o sclipire
e albastru precum ochii tăi îi spuneam
și mi-l arăta fericită
opera de artă e sculptată de mîna Domnului
eu văd lucrurile mari
cele mici nepotențînd nici măcar parțial
dar cum timiditatea face parte din marea operă
mă învîrteam în jurul tatuajului
și-a dat seama că relația mea cu pictura albastră
e începutul
dorea să-mi arate mai mult
pretindeam că ochii și tatuajul acela sînt de ajuns
mi-a zis într-o zi
mi-am mai făcut unul vrei să îl vezi
și am vrut
zilnic mergea să își tatueze ceva
a devenit o femeie albastră
și ochii nu mai păreau la fel
la duș
mi-a cerut să o spăl
am frecat-o cu buretele pînă ce spatele i s-a înroșit
nu s-au speriat fluturii nici inimioarele nici numele meu scris în zeci de locuri
a zîmbit
nesătulule de mîine mă voi umple cu aur
în toate locurile în care
mă săruți.
023824
0
O femeie albastră, tatuată, metaforic asemănată filei scrise cu cerneală. O muză!!!
Mi se pare un poem dens de rațiune, lirism și puternică legătură cu inspirația.
Remarc: “opera de artă e sculptată de mîna Domnului
eu văd lucrurile mari
cele mici nepotențînd nici măcar parțial”.
Asta nu înseamnă că celelalte cuvinte nu sunt gătite cu strai poetic.
Superb acest piercing!
Ottilia Ardeleanu