Piedestal

Viața este cel mai mare premiu pe care îl poate primi orice ființă.
Artistul care nu suportă vreo comparație este mama. Ea este singurul artist care însuflețește. Ce frumos!
Nimeni nu o premiază?... Ba da… viața născută…
O mamă nu are nevoie de premiu, doar de un respect nemărginit.
Din păcate, aceste opere de artă rezistă mult prea puțin în timp. Fiindcă nu sunt făcute din rocă, sunt făcute din carne și suflet…

Ottilia Ardeleanu

interesanta viziune a vietii ca un premiu. acum nu stiu ce sa zic, oare mama este singurul artist sau e o opera facuta in doi?
am remarcat o imagine foarte frumoasa ,,m-ai învățat să mă închin
celui ce ți-a purtat mîna
pe întunericul
neființei\".
numai bine,
gabi

dacă mama n-ar fi \"artistă\" și n-ar \"sculpta\", nu s-ar mai numi mamă. Mi-a plăcut nespus această asociere dintre artă și viață.
Mi-au atras atenția următoarele versuri:
\"m-ai învățat să mă închin
celui ce ți-a purtat mîna
pe întunericul
neființei.\" - Este genială sintagma \"întunericul neființei\"

Cu stimă,
Alina

Ottilia, aceasta e soarta plăpîndei ființe, omul.
Gabriel, da, e o operă în doi. Doar că mama se atașează de sculptură, și-o asumă.
Alina, o bună apropiere de text. Și o fină remarcă.

Vă mulțumesc de trecere și mesaj.
LIM.

daca ma gandesc ,eu as fi exclus partea cu berea din context insa restul ideii este superb.
este uimitor daca ai putut sa percepi mama ca fiind o artista ajutata de divin si de sot ,bineanteles.
o seara placuta.

vă mulțumesc mult pentru semn. Acolo se dorea o ruptură, credeam că se înțelege. Vă sînt recunoscător pentru percepție.
LIM.