Poezie
Peisaj nocturn
29.03.2007
1 min lectură·
Mediu
Sub clarul de lună sticloasă cerșesc
Lumina. Zăresc prin frunze brodate
Fine arginturi ce sclăda regesc
Mătasea broaștei și plutiri pe ape
Și-un con de văpaie se scurse vâscos
Rostind șoapte-n taină doar tăcerii
Săgeți se avântară spre malu’-ntunecos
Iar bezna mugi tandru între ferigi
Cu pușca printre ramuri, vestind
Îmi anunțam de pe acum sosirea
Și lângă mine se așeză, cu jind
Mă fulgeră din ochi și arcuirea
Aceea de felină noctură, însetată
Mă-nvălui în mantii și cupole
Acea frică cu patimă mixată
Mă-nmărmuri - coloană la Acropole...
012346
0

Mi-au plăcut foarte mult versurile: \"Și-un con de văpaie se scurse vâscos/Rostind șoapte-n taină doar tăcerii\". Totuși am o mică nelămurire, nu prea înțeleg ce caută pușca în peisaj. Mă duce cu gândul la o vânătoare.