Poezie
Perestroika
1 min lectură·
Mediu
Nu e vorba de mîini sau de unghii
De scărpinarea spatelui
Ci de mirosul primăverii
Au lăsat oamenii noștri miros de migdale amare
Și-au spălat amintirile în cuve de piatră
De pe tălpi s-au desprins piei de eroi
Ai altor epoci poleiți în dezastre
Dacul din mine se luptă cu fiare
Le taie tendoanele și suspină
Draga mea vei umple cu pieile tale continente
Și ungurii cehii polonii vor privi cum rușii
Îți poleiesc marginile cu limba lor
Mie îmi va fi rușine și nesațiu
Și voi altoi goruni pe caiși
În grădina mea doar gunoiul va avea preț
Se va scurge pe la rădăcini
În grădina mea fulgerele
Vor veni de la est.
043.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “Perestroika.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13935920/perestroikaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMAzi, fetița a defilat prin casă, cu o coadă de mătură. Muzica era bună, ea patrioată pe cinste :) Frumoasă sinteza. Mulțumesc.
LIM.
LIM.
0
CSFulgerele au venit de la est insa norii s-au ridicat si de aici. Povara acestui blestem ne copleseste in mod vicios. Poemul este patrunzator insa imi provoaca o foarte lejera trecere de la sentiment catre resentiment. \"In gradina mea fulgerele vor veni de la est\" - Dar oare ce le atrage ??\"
Goruni pe caisi - un amestec anormal intre ceva roditor si ceva salbatic - cat se poate de actual.
cu respect.
Goruni pe caisi - un amestec anormal intre ceva roditor si ceva salbatic - cat se poate de actual.
cu respect.
0
LMașa este, se simte aici resentimentul. Dacă e bine sau nu, las celorlalți judecata. Mulțumesc pentru semn.
LIM.
LIM.
0
și tulburător poem patriotic,
realizat din \"materii\" și imagini
cel mai adesea delicate,
în aparență...
Mi-a amintit de gunoiul roman
și al altor neamuri care
au fost amestecate de capriciile istoriei
în etnogeneza acestui ciudat neam - românii...
Sub pojghița cuvintelor
susură demnitatea dacului,
el însuși cu tendoanele tăiate...
De la sine istoria nu
ne poate răzbuna ori face dreptate,
ne trebuie acea mânie cioraniană,
ieșirea din anistorie; dar cum,
cine din zestrea noatră genetică
ar putea fi vârful de lance izbăvitor?
Suntem oare în economia Proniei?