Liviu G. Crișan

I. NATO crește apărarea, Crește paza și dotarea, Și noi creștem peste noapte Coada de la pașapoarte! II. Forțe de descurajare Trebuie în orice nație, Unii-au arme nucleare, Noi explozii de

UNOR JURNALIŞTI CARE CAUTĂ AUDIENȚĂ 1. Istoric, lumea-aşa se-mparte: Sunt cei ce n-ar vrea s-o repete Și cei ce vând deja bilete: "Război mondial: A treia parte!" 2. În vremurile

1. NE VEDEM LA RESTANȚE! Examenul ce-avea să vină, Să-l treacă nu putea să spere, Căci cartea nu-i era străină, Dar o știa doar din vedere! 2. UNUI ZIDAR MESERIAȘ A dat concurs pentru

1. PERFORMANȚĂ INCONTESTABILĂ Concursul EA l-a câştigat, Performanța nu se neagă! Poate-oricine să dea şpagă, Dar numai ea o dă-n... şpagat. 2. UNUIA CU MULTE IDEI Cu aer

Pandemie, pa! Suntem la mal! Cu starea de urgență-n spate, Ne întoarcem toți iar la normal: La starea de calamitate! --

1. CHIRIE LA ORAȘ După chirii căta-n neștire, Ba și trecea prin cimitire, Și-un gând amar întruna-l sapă: "În Cluj n-am bani nici de o groapă!" 2. UNUI FOST OM DE STAT O-ntreagă

De mii de ani se știe încă Un lucru cert, rămas pe veci, Cum că la orice loc muncă E important și să o freci. Că vii pe jos sau c-un metrou, În zgârie-nori sau într-un beci, Când începi ziua

1. SOLIDARITATE Slăbită de-o dietă-amară, Ea primi dulceață-n dar - Un gest frumos și solidar, Ce o făcu solidă iară! 2. I-A PIERIT POFTA I-a spus că singură se simte Și la cină-a dat o

1. DRAGOSTE ȘI FACTURI S-a-ndrăgostit de-a ei făptură, Precum cântau vechi trubaduri, Dar ea era de-așa factură, Că l-a lăsat doar cu facturi! 2. BOLI CARE SE TRANSMIT Din generații,-am

1. LUCRUL DRAGOSTEI Pe când era s-abandoneze, Ea a găsit tot ce spera: Un bărbat ce-o să-i lucreze. Și-ntr-adevăr, o cam lucra! 2. OPTICA IUBIRII El îi da priviri și șoapte, Și ea râdea,

Politician va fi și ăsta! Deși nu spune-o propoziție El la orice-i cere mă-sa Șede bine-n opoziție! --

Când vorbe dulci am vrut să-i spun, Ea m-a oprit cu necredință. S-o fi temut că se depun Și-ăstea la circumferință! --

Am dat scurta de pe mine La un croitor, cu plată, S-o mai facă la lungime... A făcut-o însă lată! --

Iubirea lor era deplină Și darurile-au dat năvală: El i-a dat ei o mașină, Ea lui... daună totală! --

La squash m-am dus încrezător C-aș fi expert, nu amator, Am vrut să-mpresionez băieții... Da'-am dat-o cam de toți pereții! --

Dragostea completă nu se mai găsește, se vinde doar pe bucăți, pe Tinder. Și întotdeauna mai lipsește o piesă... - Bună. - Bună. - Asta văd că lipsește și la tine. - Dar am cealaltă, nu

"Liviu, tu ești psiholog..." - întotdeauna ajung să regret conversațiile care încep cu propoziția aceasta, pentru că fie urmează să mă enervez cumplit, fie să fiu tare dezamăgit de modul în cei

Mi-am dat seama că am o problemă cu explicațiile - tind să explic prea mult. Uite, încercam zilele trecute să motivez un prieten să se confrunte cu problemele sale în loc să le evite și i-am spus, ca

În livada nemuritoare - Eva-l chemă, el a urmat-o. I-a-ntins un măr, fermecătoare, El l-a luat și ... a mușcat-o!

Știi, ca Sisif, noi tot lucrăm Teza doar s-o terminăm, Dar mă tem eu că la anul, Vom schimba doar bolovanul.

Atâta dor, atâta dor, Mă macină seară de seară. Le retrăiesc și mă-nfioară A noastre clipe de amor. Iubirea noastră ca de ceară, S-a topit așa ușor! Atâta dor, atâta dor, Mă macină seară de

Cine să le mai asculte Câte frunze cad din ram, Prin grădini sau pe maidan, În șiroaie convolute? Toamna gheara își ascute Și-crengile lovesc în geam. Cine să le mai asculte? Câte frunze cad

Precum un Phoenix renăscut În calea mea tu te-ai ivit Și-n locu-n care m-am sfârșit S-a făurit un început! Suflul pe care l-am pierdut În cântul tău l-am regăsit Precum un Phoenix,

Mă-nvelește cu pământ Gândul pe care l-ai rostit, De parcă-n furia unui vânt Un munte-ntreg s-a prăbușit. Îmi intră praful în vesmânt - Deliru-n care am trăit Mă-nvelește cu