La crucea albă de pe deal
Ochiul roșit se tot sucește,
Căci pe trunchiu-i ireal,
Niciun-însemn nu se ivește.
Și-anii trec, dar, val de val,
Niciun drumeț nu se oprește
La crucea albă de pe
În gând, în piept, amor amar -
Tot ce-am urzit s-a desfirat,
Ca un distih însingurat,
Ca niște leșuri în viermar.
Cu sete ți-am cerșit pahar,
Dar bând sărutul tău sărat,
În gând, în piept,
În dansul pletelor roșcate
Se stinge dorul viforât,
De parc'-o ploaie de mușcate
Pe ochii mei s-a pogorât.
Se-nmoaie venele-mi 'cleștate
Și-adorm pe mal numaidecât
În dansul pletelor
La masa cărților de joc,
E rândul meu să-mi vină cartea
Și-mi tot spun stihuri cu noroc
Că-n stânga mea joacă și Moartea.
- Cântați cocoși, scuipați cu foc,
De nouă zi și-mi țineți partea -
Catargul meu nu se ridică,
Oricât de mult depun efort.
Oh, pasagere, cât mă strigă!
Dar barca mea rămâne-n port...
Oblojită scândurică!
Degeaba-mi suflă vântu-n velă,
Catargul meu nu se
Și trece anul și-ntre noi
Se strânge-un gol atât de mare -
Nici timpul nu-l mai poate umple,
Căci se desfiră în uitare.
Mă uit în urmă și găsesc
Că pașii noștri-s sterși de vânt
Și mă-nfior
Lasă-mi mâna să se prindă
În jurul tău ca o liană
Și hai cu mine rostogol
De pe deal până-n poiană -
Să ne-aprindem cu amor,
Ca-ntr-un joc de ardeleană!
Și-n vârtej să se desprindă
Frunze,
1998
Stau la masa din bucătărie cu sora mea și ne pregătim să mâncăm – mama încă gătește la aragaz. Televizorul este deschis – rulează o emisiune culturală, despre filozofie – dar nu e pentru
Nemuritoare vise, de cântec pline,
Noapte de noapte cât le-am făurit!
Dar temător le-am zăvorit în mine...
Acum blestem că n-am știut să ți le zic!
Oh, cât mi s-a făcut inima de grea
Când
Ca un puf de păpădie
Te-a suflat în brațe-mi vântul -
Jucăușă și vlavie!
În urma ta zburdam pământul
Chiuind de bucurie!
Și simțeam că și eu zbor,
Ca un puf de păpădie
Ce se-nalță la un
Ca o pisică în călduri,
Cu țipetele-ți dezlânate,
Liniștea mea mereu o furi
Și-mi lași urechile-nsângerate.
Întreci și marii trubaduri
Cum turui gura făr' sacadă
Ca o pisică în călduri,
Ce
În paharul meu cu vin,
Pentru orice sfâșiere,
Odată-n unde ce suspin
Eu îmi găsesc o mângâiere.
Și dacă gânduri cu venin
Vin-în valuri 'tunecate,
În paharul meu cu vin
Eu le limpezesc pe
Așa trec anii vieții mele
Precum cad frunzele-n grădină -
Rând pe rând din rămurele
Se cobor într-o cortină;
Sub umbra lor, negre perdele,
Se sting memorii-nsemnate.
Așa trec anii vieții
Se-aude toaca de trei ori -
Mi-a spus bunica mai demult -
Atuncea când va fi să mori,
Și ceas de ceas o tot ascult.
La geam văd oameni zâmbitori,
Copii ce nu le pasă când
Se-aude toaca de
LC