Două epigrame, cu apărarea la români
I. NATO crește apărarea, Crește paza și dotarea, Și noi creștem peste noapte Coada de la pașapoarte! II. Forțe de descurajare Trebuie în orice nație, Unii-au arme nucleare, Noi explozii de
Două epigrame, cu jurnaliști
UNOR JURNALIŞTI CARE CAUTĂ AUDIENȚĂ 1. Istoric, lumea-aşa se-mparte: Sunt cei ce n-ar vrea s-o repete Și cei ce vând deja bilete: "Război mondial: A treia parte!" 2. În vremurile
Cinci epigrame, cu succese, insuccese
1. NE VEDEM LA RESTANȚE! Examenul ce-avea să vină, Să-l treacă nu putea să spere, Căci cartea nu-i era străină, Dar o știa doar din vedere! 2. UNUI ZIDAR MESERIAȘ A dat concurs pentru
Patru epigrame, mai neobrăzate
1. PERFORMANȚĂ INCONTESTABILĂ Concursul EA l-a câştigat, Performanța nu se neagă! Poate-oricine să dea şpagă, Dar numai ea o dă-n... şpagat. 2. UNUIA CU MULTE IDEI Cu aer
Bravo români, am învins!
Pandemie, pa! Suntem la mal! Cu starea de urgență-n spate, Ne întoarcem toți iar la normal: La starea de calamitate! --
Opt epigrame, cu de toate
1. CHIRIE LA ORAȘ După chirii căta-n neștire, Ba și trecea prin cimitire, Și-un gând amar întruna-l sapă: "În Cluj n-am bani nici de o groapă!" 2. UNUI FOST OM DE STAT O-ntreagă
Etica muncii
De mii de ani se știe încă Un lucru cert, rămas pe veci, Cum că la orice loc muncă E important și să o freci. Că vii pe jos sau c-un metrou, În zgârie-nori sau într-un beci, Când începi ziua
Opt epigrame, răutăcioase
1. SOLIDARITATE Slăbită de-o dietă-amară, Ea primi dulceață-n dar - Un gest frumos și solidar, Ce o făcu solidă iară! 2. I-A PIERIT POFTA I-a spus că singură se simte Și la cină-a dat o
Două epigrame, cu facturi
1. DRAGOSTE ȘI FACTURI S-a-ndrăgostit de-a ei făptură, Precum cântau vechi trubaduri, Dar ea era de-așa factură, Că l-a lăsat doar cu facturi! 2. BOLI CARE SE TRANSMIT Din generații,-am
Cinci epigrame, de iubire
1. LUCRUL DRAGOSTEI Pe când era s-abandoneze, Ea a găsit tot ce spera: Un bărbat ce-o să-i lucreze. Și-ntr-adevăr, o cam lucra! 2. OPTICA IUBIRII El îi da priviri și șoapte, Și ea râdea,
Unui copil încăpățânat
Politician va fi și ăsta! Deși nu spune-o propoziție El la orice-i cere mă-sa Șede bine-n opoziție! --
Vorbe dulci
Când vorbe dulci am vrut să-i spun, Ea m-a oprit cu necredință. S-o fi temut că se depun Și-ăstea la circumferință! --
O scurtă lată
Am dat scurta de pe mine La un croitor, cu plată, S-o mai facă la lungime... A făcut-o însă lată! --
Iubire reciprocă
Iubirea lor era deplină Și darurile-au dat năvală: El i-a dat ei o mașină, Ea lui... daună totală! --
Impresii la squash
La squash m-am dus încrezător C-aș fi expert, nu amator, Am vrut să-mpresionez băieții... Da'-am dat-o cam de toți pereții! --
Dragoste pe bucăți
Dragostea completă nu se mai găsește, se vinde doar pe bucăți, pe Tinder. Și întotdeauna mai lipsește o piesă... - Bună. - Bună. - Asta văd că lipsește și la tine. - Dar am cealaltă, nu
Eva si mărul
În livada nemuritoare - Eva-l chemă, el a urmat-o. I-a-ntins un măr, fermecătoare, El l-a luat și ... a mușcat-o!
Lamentarea unui student în ultimul an de doctorat
Știi, ca Sisif, noi tot lucrăm Teza doar s-o terminăm, Dar mă tem eu că la anul, Vom schimba doar bolovanul.
Rondelul dorului
Atâta dor, atâta dor, Mă macină seară de seară. Le retrăiesc și mă-nfioară A noastre clipe de amor. Iubirea noastră ca de ceară, S-a topit așa ușor! Atâta dor, atâta dor, Mă macină seară de
Rondelul frunzelor căzute
Cine să le mai asculte Câte frunze cad din ram, Prin grădini sau pe maidan, În șiroaie convolute? Toamna gheara își ascute Și-crengile lovesc în geam. Cine să le mai asculte? Câte frunze cad
Rondelul Phoenixului
Precum un Phoenix renăscut În calea mea tu te-ai ivit Și-n locu-n care m-am sfârșit S-a făurit un început! Suflul pe care l-am pierdut În cântul tău l-am regăsit Precum un Phoenix,
Rondelul gândului rostit
Mă-nvelește cu pământ Gândul pe care l-ai rostit, De parcă-n furia unui vânt Un munte-ntreg s-a prăbușit. Îmi intră praful în vesmânt - Deliru-n care am trăit Mă-nvelește cu
Rondelul crucii de pe deal
La crucea albă de pe deal Ochiul roșit se tot sucește, Căci pe trunchiu-i ireal, Niciun-însemn nu se ivește. Și-anii trec, dar, val de val, Niciun drumeț nu se oprește La crucea albă de pe
Rondelul amorului amar
În gând, în piept, amor amar - Tot ce-am urzit s-a desfirat, Ca un distih însingurat, Ca niște leșuri în viermar. Cu sete ți-am cerșit pahar, Dar bând sărutul tău sărat, În gând, în piept,
Rondelul pletelor roscate
În dansul pletelor roșcate Se stinge dorul viforât, De parc'-o ploaie de mușcate Pe ochii mei s-a pogorât. Se-nmoaie venele-mi 'cleștate Și-adorm pe mal numaidecât În dansul pletelor
Rondelul cărtilor de joc
La masa cărților de joc, E rândul meu să-mi vină cartea Și-mi tot spun stihuri cu noroc Că-n stânga mea joacă și Moartea. - Cântați cocoși, scuipați cu foc, De nouă zi și-mi țineți partea -
Rondelul catargului plecat
Catargul meu nu se ridică, Oricât de mult depun efort. Oh, pasagere, cât mă strigă! Dar barca mea rămâne-n port... Oblojită scândurică! Degeaba-mi suflă vântu-n velă, Catargul meu nu se
O dată
Și trece anul și-ntre noi Se strânge-un gol atât de mare - Nici timpul nu-l mai poate umple, Căci se desfiră în uitare. Mă uit în urmă și găsesc Că pașii noștri-s sterși de vânt Și mă-nfior
Cântec de amor
Lasă-mi mâna să se prindă În jurul tău ca o liană Și hai cu mine rostogol De pe deal până-n poiană - Să ne-aprindem cu amor, Ca-ntr-un joc de ardeleană! Și-n vârtej să se desprindă Frunze,
Cum timpul trece...
Nemuritoare vise, de cântec pline, Noapte de noapte cât le-am făurit! Dar temător le-am zăvorit în mine... Acum blestem că n-am știut să ți le zic! Oh, cât mi s-a făcut inima de grea Când
Rondelul pufului de păpădie
Ca un puf de păpădie Te-a suflat în brațe-mi vântul - Jucăușă și vlavie! În urma ta zburdam pământul Chiuind de bucurie! Și simțeam că și eu zbor, Ca un puf de păpădie Ce se-nalță la un
Rondelul pisicii în călduri
Ca o pisică în călduri, Cu țipetele-ți dezlânate, Liniștea mea mereu o furi Și-mi lași urechile-nsângerate. Întreci și marii trubaduri Cum turui gura făr' sacadă Ca o pisică în călduri, Ce
Rondelul paharului cu vin
În paharul meu cu vin, Pentru orice sfâșiere, Odată-n unde ce suspin Eu îmi găsesc o mângâiere. Și dacă gânduri cu venin Vin-în valuri 'tunecate, În paharul meu cu vin Eu le limpezesc pe
Rondelul anilor ce trec
Așa trec anii vieții mele Precum cad frunzele-n grădină - Rând pe rând din rămurele Se cobor într-o cortină; Sub umbra lor, negre perdele, Se sting memorii-nsemnate. Așa trec anii vieții
Rondelul toacăi
Se-aude toaca de trei ori - Mi-a spus bunica mai demult - Atuncea când va fi să mori, Și ceas de ceas o tot ascult. La geam văd oameni zâmbitori, Copii ce nu le pasă când Se-aude toaca de
