Poezie

Etica muncii

poezie umoristică

1 min lectură·19 februarie 2022

Mediu

De mii de ani se știe încă

Un lucru cert, rămas pe veci,

Cum că la orice loc muncă

E important și să o freci.

Că vii pe jos sau c-un metrou,

În zgârie-nori sau într-un beci,

Când începi ziua la birou,

E mai ușor să-ncepi s-o freci.

Din preistoric ne persistă,

Până-n online, prima-ntre legi:

Când ești cu camera închisă

Nu știe nimeni când o freci.

Și e un echilibru-n lume,

O simbioză-ntre colegi:

Când te spetești, ei bagă glume,

Când ei lucrează, tu o freci.

Sudori sau inși cu doctorate,

Program de zi sau nopți întregi,

Toți facem munca jumătate,

Căci timpul cere s-o și freci.

Și toate bat pe-o axiomă,

Ce nu se poate s-o renegi:

Când îți crește-a muncii normă

Ai mai mult timp ca să o freci.

Știm încă de la Hipocrate

Că stresul trebuie să-l dregi.

Pentru o bună sănătate,

Ia-ți răgaz s-o mai și freci.

Nu te pripi cu aceste sensuri,

Nu zi să sunt fărădelegi!

Că de citești aceste versuri

E clar că și tu o cam freci...

001.092

Liviu G. Crișan. “Etica muncii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-g-crisan/poezie/14160932/etica-muncii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.