Poezie
Personajele
2 min lectură·
Mediu
* * *
contururi tepene de cetateni
republicani cu familii si republicance
cu sâni opulenti de la ploesti
masinisti cu medalii si carunti frânghieri
plutind pe un ocean de fese însângerate mototolite
electricieni cu fruntile iluminate de câteva replici
din spectacolul lor unde electricianu-i regizor iar
zeul fara sa stie este un simplu actor
pompieri cu inimi aprinse dupa julieta vesnic aprinsa
de-o luna întreaga rupând bilete la intrarea în rai
sub balcon costumiere cu fese virtuoase intacte albe
marete pauze de cafea între micile acte si
chiar personajul care a împrumutat pentru o seara
numele tatalui meu un figurant tânar care stropeste
sudoare pe dusumeaua din care iarba niciodata
nu va creste adevarata si personajul cu numele sora-mi
o casiera frigida lepadându-si fetusii în mijlocul scenei
unul dupa unul ca si cum ar trage cu tunul si iubita
ea-i doar o oglinda în care privesc si transpir eu
eu eu eu peste tot pe afis si în sala în sala mare
si goala în culise si vestiare cu chipul botit
în pagini de ziare eu eu si o lespede pe care dintotdeauna
o presimteam înca din copilarie chiar dinainte
pe când ma hraneam doar cu sânge fierbinte si vise
ce n-aveau sa se împlineasca vreodata o lespede
cade cu zgomot peste cusca sufleorului care numai
din întâmplare lipseste în seara aceasta de care oricum
nu mai este nevoie iar eu aplauze strig aplauze aplauze
si aplaud în gând numai eu. (PERSONAJELE)
033.542
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Dorin Clement
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 242
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Dorin Clement. “Personajele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-dorin-clement/poezie/29942/personajeleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LDStefana are darul de a scoate la suprafata adevarate comori din \"infernul\" acestui site.
Acest text este atat de intens incat ma tem ca-mi lipsesc mijloacele de formula o judecata valabila in privinta lui.
\"zeul fara sa stie e doar un simplu actor\"
\"pompieri cu inimi aprinse dupa julieta vesnic aprinsa/de-o luna intreaga rupand bilete la intrarea in rai\"
\"chiar personajul care a imprumutat pentru o seara/ numele tatalui meu un figurant tanar care stropeste/ sudoare pe dusumeaua din care iarba niciodata/ nu va creste adevarata\"
Avem mai multe trimiteri spre o Falsificare gigantica, o mare in-scena-re:
1. Zeul e un simplu actor,fara sa stie. E ceva mai dramatic decat afirmatia spectaculoasa \"zeul este mort\", care ii manifesta absenta. In primul caz, nici lipsa nu mai e simtita.
2. Dragostea e devalorizata prin repetitie, julieta e \"vesnic aprinsa\"; \"aprinsa\" e doar varianta exclusiv profana e erosului, simpla inflamare a simturilor.
3. Cel care da numele, \"tatal\", si o data cu el accesul la ordinea simbolica, este o simpla masca, un actor figurant.
Remarc in primul rand concretitudinea, densitatea imaginara a acestui discurs. \"julieta\" e mai mult decat o aluzie culturala; rolul de casierita la poarta raiului e de un grotesc purificat prin tensiunea continuta. Efluviile de sudoare emise de figurantul-tata sunt un element, aproape, in sens bachelardian: apa impura, cu atat mai impura cu cat mizeria e umana. Apa moarta, iarba artificiala.
Poezia se termina prin invocatia credibila a copilariei, nu la modul idealist, al fotografiilor in care se zambeste frumos: \"ma hraneam doar cu sange fierbinte si vise/ ce n-aveau sa se implineasca vreodata\". In negativ, in acest poem e intiparita o nostalgie dupa inocenta, care e altceva decat puritate, de o intensitate pe care le intalnesc rar.
Acest text este atat de intens incat ma tem ca-mi lipsesc mijloacele de formula o judecata valabila in privinta lui.
\"zeul fara sa stie e doar un simplu actor\"
\"pompieri cu inimi aprinse dupa julieta vesnic aprinsa/de-o luna intreaga rupand bilete la intrarea in rai\"
\"chiar personajul care a imprumutat pentru o seara/ numele tatalui meu un figurant tanar care stropeste/ sudoare pe dusumeaua din care iarba niciodata/ nu va creste adevarata\"
Avem mai multe trimiteri spre o Falsificare gigantica, o mare in-scena-re:
1. Zeul e un simplu actor,fara sa stie. E ceva mai dramatic decat afirmatia spectaculoasa \"zeul este mort\", care ii manifesta absenta. In primul caz, nici lipsa nu mai e simtita.
2. Dragostea e devalorizata prin repetitie, julieta e \"vesnic aprinsa\"; \"aprinsa\" e doar varianta exclusiv profana e erosului, simpla inflamare a simturilor.
3. Cel care da numele, \"tatal\", si o data cu el accesul la ordinea simbolica, este o simpla masca, un actor figurant.
Remarc in primul rand concretitudinea, densitatea imaginara a acestui discurs. \"julieta\" e mai mult decat o aluzie culturala; rolul de casierita la poarta raiului e de un grotesc purificat prin tensiunea continuta. Efluviile de sudoare emise de figurantul-tata sunt un element, aproape, in sens bachelardian: apa impura, cu atat mai impura cu cat mizeria e umana. Apa moarta, iarba artificiala.
Poezia se termina prin invocatia credibila a copilariei, nu la modul idealist, al fotografiilor in care se zambeste frumos: \"ma hraneam doar cu sange fierbinte si vise/ ce n-aveau sa se implineasca vreodata\". In negativ, in acest poem e intiparita o nostalgie dupa inocenta, care e altceva decat puritate, de o intensitate pe care le intalnesc rar.
0
CPE o poezie grea, pe care o citesti de mai multe ori si ti se dezvaluie pe alocuri, ca o femeie indaratnica.
Imaginile sunt halucinante, adeseori uimesc si ranesc neuronii.
Imaginile sunt halucinante, adeseori uimesc si ranesc neuronii.
0
impresia e puternica.