Liniște
¤ ¤ ¤ am visat o mașină de scris. se făcea că era neagră, lucie, pe alocuri cu vopseaua căzută așa cum îi stă bine unei mașini de scris onorabile. și scria singură: tac, tac, tac. pe câmpul
Cursa
¤ ¤ ¤ azi deschizi încă o carte ieri neîncepută mâine e tot neterminată și așa totdeauna. între pagini albe seara așezi șarpele cu clopoței noaptea sună acolo unde e îngropată dimineața
Scufița roșie
¤ ¤ ¤ scufița roșie n-a existat. doar pădurile-adânci unde tata alerga și transpira chiuind după lupi ce nu se arătau niciodată. seara șoptea și ofta: ochii lor sunt uriași și au aripi de
Scufița roșie
¤ ¤ ¤ scufita rosie n-a existat. doar padurile-adânci unde tata alerga si transpira chiuind dupa lupi ce nu se aratau niciodata. seara totusi spunea si ofta: ochii lor sunt uriasi si au aripi
Ana
¤ ¤ ¤ ana are cercei de cireșe și o soră geamănă ce nu-i seamănă. sora anei nu are cercei nici fundă în coadă doar un glob transparent de subțire cristal tăinuit nimeni să nu i-l
În piață așteaptă
¤ ¤ ¤ în mijlocul pieței ghilotina așteaptă oamenii trec fără să o privească precum nici n-ar fi fiind precum n-ar fi existat niciodată o ghilotină niciunde din ce în ce mai gârboviți
Voci, vis
¤ ¤ ¤ se aud voci împrejur în pântecele mamei gemenii au ațipit și pentru singura dată visează într-un singur gând în jur scandări muzici ciudate din când în când șoapte și
ÎNCÃ N-A NINS
e toamnă iar și nebunii se întâlnesc pentru ultima dată în parcul din fața gării. un ultim concert pentru castane și trompetă solo pentru fuioare de fum și nori înfiorați peste orașul
STRÃINUL
am trecut adesea pe strada ta, într-o cofetărie cu fundițe de zahăr ars și cercei de praline chiar tu ți-ai amintit de mine lângă tortul miresei galantarul gol glacial. în oglinzi amorțite atunci
Grădina cu trandafiri
* * * acolo se găseau multe vite de vânzare și oameni mereu dornici să cumpere ceva totul se afla și-n desenele tale mugetele și mai ales pocnetele de bici se auzeau perfect se auzeau
Din inimă
* * * trebuie să vorbesc din inimă acolo îmi țin sentimentele banii chiar puțina zmeură ce-a mai rămas pentru tine și locomotiva veche vorbea din inima ei căptușită cu tablă conștiincioasă
Umbre II
în camera goală intră acum o femeie cu o lampă în mână. e joi și neliniștite umbre-i joacă femeii pe obraz. în pântece pruncul e treaz și ne-ncheiată carte citește și recitește înainte și
Pregătiri
ascultă vocea vara aceasta va avea multe flori fructe roșii după-amieze pe terasa înaltă cu balustrada de fier forjat purtându-ți picioarele prin ierburi scurte deja tăiate a doua oară a
Pre-facerea lumii
* * * voi fi îngropat într-o luni dupa-amiaza parca si vad parca si vad deasupra dezgustatorului meu cadavru gaurit de fier împuns de cremene rupt de dihanii si ciugulit de corbi înfasat în
Poză
* * * o strada care începe de acolo si se termina dincolo.nu tin în mâna decât o pâine iar pe de rost nu stiu decât calendarul: ieri a fost ieri azi e azi. cititul l-am uitat de mult asa ca
Batiste
* * * umblau colo-colo pe strazi auzeau cum se închid portile cum se trântesc ferestrele dar nu le pasa. clopotarul ramase atârnat de funia clopotului cel mare si se legana asa într-o doara.
Umbre
* * * am doar un câine si nici pe acela nu l-am vazut vreodata. l-am adulmecat doar si i-am soptit în taina pe înserat când deveneam una cu arborii vechi cu aerul cu somnul moale al
Un strain
* * * a coborât din tramvaiul electric tocmai pe strada noastra încet a pornit prin fata vitrinelor aburite îmbatrânit trist mai era pipaia cu vârful umbrelei reci netede lucioase dalele de
Nimic de spus
* * * în poem sa vorbesc despre mine? ce sa spun? am lasat usile vraiste a intrat în casa o toamna rosie vâscoasa plina de fete batrâne parca asta as putea recunoaste? acolo sus steaua abia
Si cainele a râs
* * * nu fi proasta fetito l.d. clement n-a locuit niciodata pe-aici n-am auzit sa fi scris niciodata un rând de fapt nici n-a facut umbra pamântului asculta (trece un autobuz încarcat cu
Cantec de dimineata
* * * cântecul tau în mine l-ai strecurat filtrat decantat aseara mi-am auzit sângele susurând clipocind vertebrele toate batând darabana pe cutia toracica nelinistea fibrelor o unica
Condeier
* * * acum scrie si e sigur ca într-o zi va muri gramada de gunoi la marginea strazii surâzand rasaritului fara s-o stie la marginea strazii printre pantofi scâlciati de navetiste
In cate o miercuri
* * * mai târziu prin adolescenta aveai trup de lamâie prin buzunare aspirine si informatia mereu noua ca nu suntem singuri. te profilai în vitrine umbra-ti musca din praline ele se
Aveam ochii albastri
* * * mi te-amintesc ca pe-o chifla cu unt cu care într-o dupa-amiaza cu trotinete mi-am potolit foamea nestiuta înca de a privi. eram în grupa mare iar sângele tau aceeasi grupa avea toate
Moartea e doar o cocoana
* * * moartea e o cocoana ce-si merita soartea. ce-a avut multi amanti si amante o sa mai aiba ea multi si multe. barbati muti femei slute. fetusi zbârciti fete cu amoruri cusute. moartea
Catalina
* * * într-o seara catalina iesi la fereastra cu un blid cu graunte. unde-s corbii? striga ea în noaptea deasa iar lupii cu falcile cusute se foira în frunze. în alta seara catalina iesi în
Bezna
* * * sta pe un scaun în mijlocul camerei cu spatele la fereastra. la picioarele scaunului o gramada de hârtii speriate ca li se va da foc. pe ele rândurile tremura de parca ar presimti ca vor
Cina
* * * stau la masa cea lunga vreo treisprezece. unul trebuie sa stea la mijloc si sta. unul trebuie sa apuce fireste primul bucata de pâine. ei tac dar par a vorbi unii cu altii. pe masa
Tunel
* * * a urcat cu suflet usor chiar cu speranta fara alte bagaje decât puricii un câine în tren în compartimentul însiropat cu aburul despartirilor transpiratia violeta a doamnelor
Potopul
* * * o camasa murdara transpirata în voia vântului întinsa pe sârma. repede o ploaie murdara cade si spala camasa murdara. un copil iese afara în noaptea halucinanta se asaza sub camasa
Ingerul
* * * imagineaza-ti: stropul se dedubleaza mereu în strop. apa neferecata ispititoare sublim miscatoare. un fluviu privindu-se în oglinda este doar râu nefericit cu par încâlcit si
Mesterul
* * * zile întregi m-am târât încolo si-ncoace pe trupul tau. trupul tau lustruit ca un mit cu abisuri si culmi trupul tau adormit fara visuri. corbii îti adulmecau sângele liliecii orbecaiau
Ana in labirint
* * * o fetita intra luni dimineata pe poarta unui spital cu o harta în mâna. a auzit ea ca acesta e spital de papusi a auzit ea ca seful spitalului dumnezeu se numeste. pe fetita ana o
Tekst cu k
* * * treceam din sala cu desteptatoare în sala cu pendule (gata poemul trebuie sa se sfârseasca aici e târziu \"muzeul poate fi vizitat si mâine si poimâine oricând este timp\" - o voce
Sute de mii de pahare
* * * nici astazi nu s-a întors. uda înfometata cu pantofi scâlciati si carti înca vii. mai sta pe undeva rezemând o turla sub ciudate clopote sub cer stacojiu. totusi îi mai umplu paharul
Personajele
* * * contururi tepene de cetateni republicani cu familii si republicance cu sâni opulenti de la ploesti masinisti cu medalii si carunti frânghieri plutind pe un ocean de fese însângerate
O rochita albastra
* * * tu nu esti tu urme de ploaie cerul le-a risipit pe conturul tau straveziu iluzoriu si viu poate cândva sa fi fost si-o rochita albastra cam zoroastra putin sifonata si demodata prea
Texte primare
* * * dupa artimetica, citirea: ma-ma, mama, ta-ta, tata, ca-sa, casa. toti le-au citit, strabunicul, bunicul: o-i, oi, b-o-i, boi, noi, voi planete marunte orbecaind în zadar prin
In gand
* * * o fetita oarba scrie cu degetele pe zid mare si gros scrie tocindu-si degetele pe zid sânge tânar nestiutor fericit chiar ca sufletul ei - o farfurie goala abia asteptând sa cada
Titanic
* * * s-a oprit si-n centrul orasului nostru un falnic vapor cu elice adevarata învârtindu-se lenesa printre nori. cu mateloti pe atât de reali pe cât rumeni si îmbalsamati în mastica de chios
Eu
¤ ¤ ¤ o orchestra completa plina de coarde suflatori si rasuflatori. cu ochelari un tobosar pitic a întârziat la repetitie. acela sunt eu. o camera un bec de 200 lumini iluminând un
INIMI
* * * nu mi-e foame desi vine mama si arunca pe masa o inima proaspata - manânca! jetul de apa curata sterge rusinea sângelui de pe cutitul de
Deja
* * * cine ar putea sa nu creada? era într-o seara cu parfum de arta poetica si de migdala amara. un autobuz oprise la peron. coborâra un domn cu melon în strai negru lucios ce-ademenea pe
Hohot
¤ ¤ ¤ la urma urmei un text se scrie singur daca nu cumva este gata scris. stai cu creionul pe el si nu-i al tau. ca o femeie care se dezbraca de fata cu tine. are tatele pline pantecul
Strigăt înalt și oranj
¤ ¤ ¤ toamnă gri blocuri gri toate femeile sunt foarte triste între tonele de moloz între cablurile electrice rochiile lor flutură printre antene prind numai posturi străine toamnă gri
