Poezie
Mesterul
1 min lectură·
Mediu
* * *
zile întregi m-am târât încolo si-ncoace
pe trupul tau. trupul tau lustruit ca un mit
cu abisuri si culmi trupul tau adormit fara
visuri. corbii îti adulmecau sângele liliecii
orbecaiau printre amintiri. trupul tau adormit
astepta sa fie zidit mesterul era fericit
tu - nesfârsita marmura neîmpietrita: o himera
vechea de-a mea o clipa azi si mâine înca o clipa
închipuita. te-am atins si te-am scris
multe pagini senine au venit de la sine
era bine mesterul era fericit.
si-ntr-o zi ti-am gasit ochiul cel neînchipuit mare
albastru cu tristete de astru blând si neînceput
mirosind a apa si lut. mi-am privit în oglinda lui noua
chipul schimonosit de copil cu gândul putin si
debil. chipul scapatat si-asfintit de barbat
cu gândul încaruntit. zile întregi m-am târât
încolo si-ncoace pe trupul tau. trupul tau lustruit
ca un mit s-a asprit în gândul meu
a îmbatrânit. mesterul (desigur) e fericit. (MESTERUL)
013323
0