Poezie
Deja
1 min lectură·
Mediu
* * *
cine ar putea sa nu creada? era într-o seara
cu parfum de arta poetica si de migdala amara.
un autobuz oprise la peron. coborâra un domn
cu melon în strai negru lucios ce-ademenea pe el
lumina câtorva stele si o lehuza melomana cu pruncul sau
tocmai alaptat dormind somn fara vise
fara iaduri si paradise. creier mic si plapând
fara gând. text alb fraged si viu scurta biografie
în care cuvintele doar târziu vor creste
dintr-un ou cu noroc
sub o palida stea într-o iarna
în labirintul întunecat.
se departa lehuza apasându-si sânul cu creierul lui
pasea leganându-se si îngâna: hai cu mama hai
liu-liu.
domnul cu melon si straie negre lucioase o urma
nestiut surâzând pe pamântul bine batatorit:
deja viu, deja liu. (DEJA)
054229
0
Singurul lucru care strica (dupa mine) putin \"parfumul de arta poetica\" din versurile tale e folosirea cuvantului \"creier\" care e pre brusc anatomic si rece. Eu l-as inlocui, daca-mi permiti o sugestie, cu \"meninge. Atat.
Felicitari si bine ai venit in comunitate.