Poezie
Liniște
1 min lectură·
Mediu
¤ ¤ ¤
am visat o mașină de scris.
se făcea că era neagră, lucie, pe alocuri
cu vopseaua căzută așa cum îi stă bine
unei mașini de scris onorabile.
și scria singură: tac, tac, tac.
pe câmpul alb alergau 101 dalmațieni
pe cearșaf tresăreau în somn puricii
potcoviți cu potcoave de 99 oca de fier
săreau până la nori
și cădeau pe rând pe un ocean înghețat:
tac, tac, tac.
conștiincioasă, mașina de scris înnegrea
valuri de hârtie. înotam greu printre ele
printre clapele căzând mereu
ca niște ghilotine: tac, tac, tac.
acum dorm adânc și mașinăria
îmi urcă pe hoit scuturându-și șenilele:
tac, tac, tac.
013.653
0
