Liviu-Dorin Clement

¤ ¤ ¤ am visat o mașină de scris. se făcea că era neagră, lucie, pe alocuri cu vopseaua căzută așa cum îi stă bine unei mașini de scris onorabile. și scria singură: tac, tac, tac. pe câmpul

¤ ¤ ¤ azi deschizi încă o carte ieri neîncepută mâine e tot neterminată și așa totdeauna. între pagini albe seara așezi șarpele cu clopoței noaptea sună acolo unde e îngropată dimineața

¤ ¤ ¤ scufița roșie n-a existat. doar pădurile-adânci unde tata alerga și transpira chiuind după lupi ce nu se arătau niciodată. seara șoptea și ofta: ochii lor sunt uriași și au aripi de

¤ ¤ ¤ scufita rosie n-a existat. doar padurile-adânci unde tata alerga si transpira chiuind dupa lupi ce nu se aratau niciodata. seara totusi spunea si ofta: ochii lor sunt uriasi si au aripi

¤ ¤ ¤ ana are cercei de cireșe și o soră geamănă ce nu-i seamănă. sora anei nu are cercei nici fundă în coadă doar un glob transparent de subțire cristal tăinuit nimeni să nu i-l

¤ ¤ ¤ în mijlocul pieței ghilotina așteaptă oamenii trec fără să o privească precum nici n-ar fi fiind precum n-ar fi existat niciodată o ghilotină niciunde din ce în ce mai gârboviți

¤ ¤ ¤ se aud voci împrejur în pântecele mamei gemenii au ațipit și pentru singura dată visează într-un singur gând în jur scandări muzici ciudate din când în când șoapte și

e toamnă iar și nebunii se întâlnesc pentru ultima dată în parcul din fața gării. un ultim concert pentru castane și trompetă solo pentru fuioare de fum și nori înfiorați peste orașul

am trecut adesea pe strada ta, într-o cofetărie cu fundițe de zahăr ars și cercei de praline chiar tu ți-ai amintit de mine lângă tortul miresei galantarul gol glacial. în oglinzi amorțite atunci

* * * acolo se găseau multe vite de vânzare și oameni mereu dornici să cumpere ceva totul se afla și-n desenele tale mugetele și mai ales pocnetele de bici se auzeau perfect se auzeau

* * * trebuie să vorbesc din inimă acolo îmi țin sentimentele banii chiar puțina zmeură ce-a mai rămas pentru tine și locomotiva veche vorbea din inima ei căptușită cu tablă conștiincioasă

în camera goală intră acum o femeie cu o lampă în mână. e joi și neliniștite umbre-i joacă femeii pe obraz. în pântece pruncul e treaz și ne-ncheiată carte citește și recitește înainte și

ascultă vocea vara aceasta va avea multe flori fructe roșii după-amieze pe terasa înaltă cu balustrada de fier forjat purtându-ți picioarele prin ierburi scurte deja tăiate a doua oară a

* * * voi fi îngropat într-o luni dupa-amiaza parca si vad parca si vad deasupra dezgustatorului meu cadavru gaurit de fier împuns de cremene rupt de dihanii si ciugulit de corbi înfasat în

* * * o strada care începe de acolo si se termina dincolo.nu tin în mâna decât o pâine iar pe de rost nu stiu decât calendarul: ieri a fost ieri azi e azi. cititul l-am uitat de mult asa ca

* * * umblau colo-colo pe strazi auzeau cum se închid portile cum se trântesc ferestrele dar nu le pasa. clopotarul ramase atârnat de funia clopotului cel mare si se legana asa într-o doara.

* * * am doar un câine si nici pe acela nu l-am vazut vreodata. l-am adulmecat doar si i-am soptit în taina pe înserat când deveneam una cu arborii vechi cu aerul cu somnul moale al

* * * a coborât din tramvaiul electric tocmai pe strada noastra încet a pornit prin fata vitrinelor aburite îmbatrânit trist mai era pipaia cu vârful umbrelei reci netede lucioase dalele de

* * * în poem sa vorbesc despre mine? ce sa spun? am lasat usile vraiste a intrat în casa o toamna rosie vâscoasa plina de fete batrâne parca asta as putea recunoaste? acolo sus steaua abia

* * * nu fi proasta fetito l.d. clement n-a locuit niciodata pe-aici n-am auzit sa fi scris niciodata un rând de fapt nici n-a facut umbra pamântului asculta (trece un autobuz încarcat cu

* * * cântecul tau în mine l-ai strecurat filtrat decantat aseara mi-am auzit sângele susurând clipocind vertebrele toate batând darabana pe cutia toracica nelinistea fibrelor o unica

* * * acum scrie si e sigur ca într-o zi va muri gramada de gunoi la marginea strazii surâzand rasaritului fara s-o stie la marginea strazii printre pantofi scâlciati de navetiste

* * * mai târziu prin adolescenta aveai trup de lamâie prin buzunare aspirine si informatia mereu noua ca nu suntem singuri. te profilai în vitrine umbra-ti musca din praline ele se

* * * mi te-amintesc ca pe-o chifla cu unt cu care într-o dupa-amiaza cu trotinete mi-am potolit foamea nestiuta înca de a privi. eram în grupa mare iar sângele tau aceeasi grupa avea toate