Livia Ștefan

textul Hannei e unul foarte simplu și convingător, cel puțin pe mine m-a convins, cum am spus mai sus, să închid un ochi și să respir mai relaxat.
Dar Andu, mă bucur mult de interminabile plimbări pe jos, prefer așa decât cu vreun mijloc de transport în care să mi se facă rău de la tot felul de duhori. life is joy:)
bay, bay

simplu, atât de simplu că doare. mai e și un fel de indiferență pentru propriile stări, pentru că la asta ajungi uneori, după irosirile al căror număr nu se mai știe.
închid și eu ochii...

să ne fie-ntr-un ceas bun
toată-această agonie
tuturor un an nebun
și la toți doar veselie!

La mulți ani poezie.ro, agonie.ro, membri și dragi tovarăși, stimate doamne și domnișoare, să vă găsească 2006 mai tineri și mai frumoși decât ați fost în 2005! Amin.

La mulți ani Dedal, să te renaști în poeziile tale!
La mulți ani și ție Ela, și tuturor cărora nu am apucat să le spun!
Să fim frumoși ca o ninsoare neîncetată.
Livia, cu tot sufletul...

mă simt ca în nopțile de ianră, când ascultam o poveste spusă de bunicul, o poveste de pe când alerga în jurul avioanelor picate, din vremea războiului...
am citit poemul ăsta într-un moment în care iubesc atât de mult viața și realizez că nu știu mai nimic despre liniște și cum să ajung la ea, trezoreria e închisă de sărbători...
așa mult se potivește că am stat să îmi trag oleacă sufletul...
An bun poete!

:)))))
\"Livia Ștefan care nu arată pic de înțelegere față de situația precară a poetului în societatea feminină modernă...\"

tare maestro, păcat că nu am dram de epigramă în cap la ora asta, am doar niște gărgăuni, dar mi-a plăcut atât introducerea cât și strofa matale:)
zău așa, m-a bufnit un râs de am început să-mi pun întrebări, chiar, ce-oi avea cu bietul poet? sunt o cotoroanță, asta sunt:))))
Asta la vista:)

eu scriu aici (deh):
nu ar fi trebuit să scoți și lingura, totuși:))) era interesant, chiar m-am întrebat: ce naiba face cu lingura aia, probabil e pentru fasole sau cine știe ce zeamă lungă.
dar se putea doar să modifici chestiunea mai sus menționată, puneai altceva și lăsai și lingura. fără ea...
scuze că te bat la cap, aici,
nici măcar nu sunt o avizată într-ale criticii...

Uau, ce de arme, sânge, copii sărăți de pe fix, libelule și călugărițe pe-aici!:))
Sinceră să fiu, mi-a plăcut mult începutul, apoi, de la \"care nu stie daca e vis sau realitate\" și până la sfârșitul primei strofe, m-am cam pleoștit așa, zic - ia uite dom\'le ce început forțos și pe urmă cade în butoiul cu romanțe. dar a urmat puntea de legătură, adică amuzamentul cu El și Ea, mai apoi, treptat, treptat, s-a declanșat explozia.
Poemul acesta e unul aproape reușit, după părerea mea, e puternic, exploziv, amuzant, teribil.
\"mestec plictisita un paianjen-mascul in fata tv-ului din camera de zi\" - ăsta e versul meu preferat:P, mai sunt:
\"Ce frumos imi scrii draga ciuperca nucleara
ca o nimfa violata in somn\" / \"un plod striga in spaniola : viva cuba papa\" / \"o sa il sarut pe primul om ucis de mana mea
prelungita intr-o lupara mostenita de la unchiul bugsy
candva, te voi ucide si pe tine\", of, gata, că eu iau tot:))) desigur, mai sunt și scăpări, dar toate planurile au hibele lor, un ochi sau un condei forte le va rezolva cu siguranță, așa încât revoluția să nu continue cum a continuat la noi democrația, ca o târfă imbecilă, călărită de toți jegoșii. delirez. scuze:)
Deci, Comandante, aprendimos a quererte! soțul meu dintotodeauna Che...
viva el nino soldado!
stea!

și mie mi-a plăcut.
inițial o citisem pe alt site, nu spun care:D, și mă gândeam dacă o voi găsi și aici, pentru că voiam să-ți spun, iar acolo nu aveam cum, de o exprimare care mi se pare prea exagerată față de restul textului:\"îmi curg acizii grași nesaturați pe bărbie,\", cu toate că e în perfectă concordanță cu starea de subsol prezentată aici.
dar e bună poezia ta de azi, \"abia la sfîrșit îmi dau seama că trebuie să-mi lipesc urechea de un lemn scobit ca să pot asculta această muzică dăunătoare oamenilor. \" - natura în forma ei vie este cam prea mult pentru noi, trebuie cel puțin prelucrată cumva, și tot e prea mult,
nu-i așa?
salutări!

foarte fumoasă această scriere, captivantă, în special aici:
\"e o părere îmi spune doamna cu degetele ruginite
mai dormi ca în fotografie
lumea face oricum din trupul tău maculatură\"
totul este ceva atât de natural, de intim, și un fel de joculeț, o aromă de inocență și oboseală în același timp, toate femeile, toți acești musafiri teleghidați care încap toți într-o noapte în aceeași casă. asta văd eu:P
Sincer, mi-a plăcut chiar foarte mult:)

\"îi spun să stea locului am destule lucruri putrezite\"

\"mult stimata domnisoara,
intr-un ceas tacut de seara,
prin pahare si tigari desarte
multumit-am ca esti departe.\" - Jigaranu Adrian

departe și aiurită
sufăr de o bețivită
însă dacă tot ai zis
eu te scuz, însă cu-n bis...

\"bani ii dau ca s-o scuteasca
de-orice munci, oricare-ar fi,
numai ea sa se-nvoieasca
sa iubeasca doar pe zi\" - D.C.G.

de-nvoit eu mă-nvoiesc
uite, și parlamentarii,
dacă tot au ei briștarii,
adu-i să îi vămuiesc....
e bine?:))

și să nu mai ștergi nimic! e tare amuzantă epigrama:P

pe vecini nu-i iau in seamă
doar pentru un mizilic
cel mai rău -au făcut vamă
și-acum toți vor un pupic

mă rog, încercare, cred eu, eșuată, asta a mea, nu mă pot opri însă din râs:)

\"Poezia pe care o scremi tu, Livia,\"?
Vai ție, Dumnezeul pe care îl am eu există și pentru tine, măi Frate Paul.
NU sunt o puștoaică vere, și viața mea nu te privește câtuși de puțin. Ce dracului aș putea să-ți mai spun... ai dreptate, scuze pentru deranj, este unul oranj, trece ca un orage.
În cele din urmă, toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale ca altele.

nu știu ce vrei să spui cu această dedicație. În primul rând nu știu cât de multe poete scriu ca mine, pentru că, dacă nu ai observat, eu am un stil greu înghițibil pe-aici, pe site.
Plus că nu am deloc impresia că mă numești cu apelativul acela foarte subtil, prins între și în versurile tale. citez:\"ne povestesc despre cât sunt ele de curve, \"
măi frate Paul Bogdan, să înțeleg că Eu nu am dreptul să să spun despre un text că e slab, că e sub nivelul dorit pentru a intra la recomandate!!! și pentru asta intru în categoria menționată de tine???? RUȘINE!!!!!
Uite, și poezia ta, marea dedicație pentru poetele care scriu ca domnia mea, ce să înțeleg din ea, că e o scăldătoare, o judecată (nu ai nici un drept să judeci pe nimeni, by the way). EU NU SUNT FRACTURISTÃ ȘI NICI NU O SÃ FIU. Ce scriu eu nu se încadrează în acest curent!
Așa că păstrează-ți părerile pentru recycle bin, nu avem nevoie de editori subiectivi și orbiți de putere, nu vrem Grandomani.
Ce dracu se alege de agonia cu voi??? Ar trebui o selecție puternică, nu să mișune pe-aici tot felul de dubioși care devin peste noapte steluțari, mai ales oameni care nici măcar nu respectă regulamentul saitului (cel mai recent exemplu îl constituie Valentin Tașcu)
Ar trebui să știi mai bine cum stă treaba.

Aici sunt 3 poezii postate pe o singură pagină, Domnilor Editori!
De când se permite asta pe poezie.ro???
Dacă un alt membru ar fi postat astfel, ați fi atras atenția prin comentariu, în nici un caz nu ați fi plasat textul la Recomandate!
Și nu are oricum o valoare literară atât de \"recomandabilă\".
Mulțumim pentru multe gafele făcute de dvs. în ultimele săptămâni!

Stare de fragmentare într-o lume hilară, până la grotesc, durerea nu se mai simte, moartea nu mai are esență,poemul amintește de împânzirea tuberculozei, ca o nebunie ce evoluează lent, implacabil - \"De viață scapă cine poate\", \"Născuți asasini\", \"Pulp Fiction\" și un iz de Kundera în romanul lui despre moartea lentă prin tuberculoză (nu mai știu titlul exact al romanului franțuzesc)...
Pentru realizarea unui poem scenografic, pentru echilibrarea stilurilor poetice ale celor doi autori, pentru coerență ideatică, mesaj și efect latent, aprecierea mea.
Sărbători fericite!

CUVINTE DE PUS LA ATELIER! Unde vedeți aici poezie, Domnilor Editori????

fără ultima strofă ar fi mult mai bine.
\"umbra ta
îmi aduce aminte că răsuflu într-o casă
unde geamul se deschide cu lacătul,
unde cheia se lipește de perete,
unde păianjenul s-a bălăcit
în cărămizile de pânză\" - foarte frumos, mi-au plăcut în special aceste versuri.
Mă rog, eu zic că ar fi trebuit să menții același tablou de la început, pentru că în ultimele două strofe imaginile se diluează și totul devine prea romanțios, mult prea... și mult prea golaș, față de peisajul atrăgător din primele două strofe.
cam atât,
Crăciun Fericit!

femeia în verde și femeia în roșu... hmmm, vreau să fiu și eu una dintre ele, un eventual brad sau o rodie...
Textul tău este foarte sensibil, pe mine m-a mișcat din bolovanii mei.
\"strâng în pumn verigheta ca pe o zi ascunsă
între liniile vieții\"
\"picioarele lor subțiri iau forma ultimei toamne\"
iar, cât despre capătul nopții, nu pot spune decât că au mult de așteptat, mă gândeam la o noapte polară...
Amprenta Elei s-a inundat de indigo, las și eu un semn și mă înclin:)