monocromatic

cred ca scrierii de fata i-ar sta mai bine sub forma de proza, pe undeva pe la ultimele strofe de apropii de ceva versuri.si mere bine scrierea pe monochrome de yann tiersen

As scoate acel \"cu bratele moarte\" din penultimul vers, pe langa faptul ca repetitia cuvantului \"moarte\" e putin suparatoare, da asa o nota de putrezire, asa am simtit-o eu.
As spune altfel:
\"alteori femei cu brațele tacute
mi-e îndeajuns cât ascult moartea păsărilor\" - asta daca nu vrei sa spui simplu \"alteori femei\", tinnad cont ca ai putin mai sus si \"degetele ruginite\".

In rest curge foarte frumos, primul vers mi-a placut in mod deosebit.

În timp ce tu tocmai lăsai acest semn, eu tocmai schimbam în ultimul vers: țipătul. Nu știu ce mi-a venit cu repetiția aceea. Cred că monocromaticul a fost prea intens. Mulțumesc mult.

D

Mulțumesc pentru părere, a intrat când eu răspundem Getei Adam. Interesantă trimitere, voi căuta.

foarte fumoasă această scriere, captivantă, în special aici:
\"e o părere îmi spune doamna cu degetele ruginite
mai dormi ca în fotografie
lumea face oricum din trupul tău maculatură\"
totul este ceva atât de natural, de intim, și un fel de joculeț, o aromă de inocență și oboseală în același timp, toate femeile, toți acești musafiri teleghidați care încap toți într-o noapte în aceeași casă. asta văd eu:P
Sincer, mi-a plăcut chiar foarte mult:)

\"îi spun să stea locului am destule lucruri putrezite\"

Interesant că ai atins punctul dur al poemului: trupul ca o maculatură. Dar și punctul viu, versul citat în final. Doar cum ar putea sta locului noaptea? Cred că îi simți mișcarea până-n limitele ei imposibile. Mulțumesc. Și eu mă mir uneori, da.

Ela

Marturisesc, monocromaticul este jocul meu favorit: se face ca iei o culoare, o pui pe tabla de joc si astepti miscarea adversarului... nu poate fi decat imprevizibila, asa-i?
Bobadil.

Interesant. Ai văzut culoarea. Ai înțeles jocul. Ai lăsat mașina de scris de pe retina mea, acolo unde îi este locul, și ai remarcat că mișcarea este imprevizibilă. Eu îți arăt acum de unde a început totul azi, ca semn că îți mulțumesc pentru cum priv(m)ești culoarea mea.



Ela