Poezie
Disecat
Sur_realistic view
1 min lectură·
Mediu
Deasupra cerul coboară, norii sunt fluturii gândului
eu cu tine măturăm iarba, draga mea Naddie
Îmi spui că te roade talpa, mă rup,
am ajuns un ac de cactus
care se joacă seara cu limba ta
Vrei să sculptezi în ceară
steaguri, solzi, minuni
Naddie, Naddie
umbra ta
îmi aduce aminte că răsuflu într-o casă
unde geamul se deschide cu lacătul,
unde cheia se lipește de perete,
unde păianjenul s-a bălăcit
în cărămizile de pânză
Ne uităm Naddie ca doi nebuni
unul la lumina celuilalt,
tu mă vezi chicotind..ce fals e acest țicnit
aproape
vătămător
ca în lumea lui Athanor
îți scriu versuri pe covor, le recit în pridvor
facem dragoste cu bison d\'or,
îți văd pântecul tresărind
cred că nu mai poate sta întins
se vrea răstignit..
022753
0
\"umbra ta
îmi aduce aminte că răsuflu într-o casă
unde geamul se deschide cu lacătul,
unde cheia se lipește de perete,
unde păianjenul s-a bălăcit
în cărămizile de pânză\" - foarte frumos, mi-au plăcut în special aceste versuri.
Mă rog, eu zic că ar fi trebuit să menții același tablou de la început, pentru că în ultimele două strofe imaginile se diluează și totul devine prea romanțios, mult prea... și mult prea golaș, față de peisajul atrăgător din primele două strofe.
cam atât,
Crăciun Fericit!