Poezie
Dintii nostri
Sur_realistic view
1 min lectură·
Mediu
Am apucat să-mi mut ochiul stâng peste cel drept,
mimez câini andaluzi, latră un cap la imaginea mea
și cu frunze pictez răsturnarea noastră din cuvânt
Somnul e un pește și nu știu dacă voi cuprinde
vreodată
pântecul său în vreun vis
Pare o însingurare străină de mine patul
care își îneacă așternutul în lacrimi
Vorbește sub mine ca un felinar asmuțind flăcările
Iar noi am stat pe alb,
o secundă de alb.
Vezi un inel pe degetul meu de la picior?
E urma săgeții băștinașului care s-a sinucis aseară,
lăsând să tresară legământul în corpul meu
atins de lepră moartă.
022.528
0
mi se pare un colaj de expresii originale, compus nu cu un scop, ci just like that. e expresia unui eu lipsit de weltanshaung.
părerea mea e că metaforele te-ar ajuta mult dacă le-ai folosi doar pe post de accesorii ale unei idei centrale a cărei dezvoltare și impunere ca atare în ochii cititorului să devină your main target.