Liliana Pintocara

De pe autostrada unde semenii mei rulează cu viteze amețitoare având ca ținte diferite scopuri domestice, ghidându-mă după intuiția și genele strămoșilor înscrise pe plăcuțele din al meu sânge, mă

Nu mă pot abține să nu scriu de altă întâmplare nostimă din copilărie. Într-o seară sună la ușă vecinul de vizavi. Tatăl Dianei se duce și deschide ușa. - Bună vecine, nu ai niște sulfamidă,

- Ne-a invitat Adi la ziua lui. Ce-i ducem? îl întreabă Diana pe frati-său. - Păi…ceva dulciuri și ceva de prin casă. Amândoi își aruncă ochii prin casă. - Uite „cioara cu cașcavalu-n cioc” zise

Gata, în sfarșit am plecat. Abia așteptam să ajung la mare. Negruțu încă nu știa unde mergem dar îi place cu mașina. Mi-am terminat treburile în Slobozia și mă îndreptam spre Medgidia pe la Hârșova.

Lipite-s genele, de plumb îmi simt ochii, Pe creștet și umeri m-apasă nori negri, Abia calc, căci pasul mi-e târâit și obosit, Sufletu-mi umil plânge și-l simt gol și trist. Privind cum un

„Deseară o să fie meci de fotbal, România cu…habar n-am. Nu mă pricep la fotbal, urăsc fotbalul”, și-a spus Diana. „Important este că T l-a invitat pe tata să vadă meciul împreună”. Diana era cea

Ale vieții tumultoase valuri Te-au adus spre ale mele maluri. Să zburăm pe aripi de cocor, Să ajungem până pe-un nor. Să ne înălțăm în sus spre soare Și de sus să ne aruncăm în mare. Vântul

Iti daruiesc iubirea din inimă Să simți tu iubirea ce-o emană. Dorința din ochii mei îți dăruiesc Ce doar la vederea ta strălucesc. Ale mele roșii buze ce-ți șoptesc Că eu numai pe tine te

Între blocuri era o șosea în pantă care ducea în șoseaua națională. Aici Diana si ceilalți copiii se dădeau cu patinele cu rotile, care pe atunci erau cu patru roți, prinse de picior în curele.

Nu știu cum s-a făcut că eu niciodată n-am apucat să iau nimic. După ce a fugit Ceaușescu, m-am dus să- mi iau și eu partea care mi se cuvenea din avuția națională. Când am ajuns la poarta palatului,

Subsemnata Monica de Rizi, mă jur cu mâna pe fular că nu făcui nici o șmenuială cu scena aia de la Costinesti. Vă declar în numele partidului că nu putui să închiriez scena aia nașpetă de 1400 cu

Această criză a fost foarte bine pusă la punct și regizată de cei care de fapt conduc lumea . Imi e ciudă că nu pot fi stăpână pe propriul meu destin și că, și eu, ca și ceilalți, sunt doar o

Pe când noaptea-și țese rochia-i de mătase, Cu întunecate falduri și strălucitoare raze, Brodată cu sclipici de stele și de alba lună, Noi ne plimbăm agale, ținându-ne de mană. Bucle de argint

Mă desenezi în multe culori vi Fără să-mi pui tristețea-n ochi. Fruntea senină, fără să adaugi Amărăciunea adunată-n dungi. Albe fire de păr mi le vopsești Șuvițe ciocolatii și le

Unii plâng pe proaspete morminte, Cu regrete alții își aduc aminte, Ea lăcrimează pentru bolnavi părinți, Alții sunt amărați și nefericiți, Oftează o mamă pentru ai ei copii, Mulți pentru