De ce

Textul ăsta e atât de deconcertant încât nu pot bălmăji o analiză serioasă pentru a motiva o stea.
E ca un cub Rubik pe care îl poți răsuci în n feluri, tot frumos colorat arată. Deși te-ai resemnat că n-o să-l rezolvi niciodată.
Cred că am să-ți spun doar: I’m really impressed.

Anghel, mintea noastră e un astfel de cub. Mintea, și poate nu numai. Cuvintele tale sunt steaua. Mulțumesc.

Peste tine cad ‘șiroaie de oameni’ și folosești umbrela poeziei într-un gest mizantrop pentru a-ți apăra intimitatea.
Dai un vot de blam lumii preferând să ‘curgi invers’ prin torentul de minciună și prostie, păstrându-ți individualitatea în masa omogenă a vulgului.

oricât ne-am ascunde, un copil va plânge mereu în sufletul nostru. cu sinceritate,

mulțumesc pentru semn și interpretare...

Cezara, te-ai apropiat de ceea ce am simțit când am scris. Să sperăm însă că de cele mai multe ori râd, copiii, oriunde ar fi ei :)
Cu drag

doar un copil poate curge \"invers prin venele lumii\". doar un copil poate da \"la o parte șiroaie de oameni\". doar un copil poate...
\"de asta, mamă, să știi / eu n-o să am copii niciodată\".
un text reusit, simplu, ajutat de-o vizuala exceptionala.
fain.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

este și asta o variantă de interpretare. A fost plăcut pentru mine să citesc atâtea interpretări aici, asta m-a făcut să-mi privesc textul și din alte unghiuri decât am făcut-o când l-am scris. Îmi pare bine că ai simțit ceva când l-ai citit. Mulțumesc pentru aprecieri.

\"eu curg invers prin venele lumii
astupându-mi pe frunte cu palma ochi prematuri

dau la o parte șiroaie de oameni\"

partea asta e frumoasa. insa ceea ce urmeaza suna a lamentare sau cliseu. asta e realitatea. pacat de inceput ca era frumos, asa abstract cum e el. finalul mi se pare absolut tras de par iar pozele sunt prea mura-n gura cel putin ultima e chiar mura-n gura.

realitatea este ceea ce percepe fiecare dintre noi, separat...Textul este intr-adevăr o lamentare, este o personală dealtfel, și aș spune că finalul este chiar patetic :), inclusiv foto..., dar uneori oamenii chiar așa simt, chiar și în postmodernism - și nu mă aștept ca asta să placă tuturor. Îmi pare bine că ți-a plăcut parțial, poate acolo ni s-au suprapus oarecum realitățile. Mulțumesc pentru părerea sinceră.
Cu prietenie