sunt tot aici
în același cimitir cu porțile închise
în bătaia viscolului de păcură
sunt tot acum
sunt tot mereu
în anotimpul uitării
și stau culcat în perna unui mort
privind pământul
Veșnica umbră a singurătății
sclipește și-acum
în întunecatul tunel al vieții.
Mușuroiul e plin de furnici
ce-și caută perechea
dar tot ce pot găsi
e propria umbră
văzută într-un mod mai
Inspir același praf de mucegai
Ce se-nrădăcinează-n mine,
Expir aceleași vorbe
Care devin din ce în ce mai șterse.
Simt inima care-ncepe
Să bată asemeni unui pește
Ce săturat de atât
Viata e un imens portret,
în care ne găsim cu toții.
O lume plină de chipuri si speranțe,
spre care vreau să strig Încet
să mă aud doar eu.
Viața e un imens tablou,
în care mă găsesc și
Stau in intuneric... miros lumina
scuip afara inainte sa ma patrunda.
Ce sunt eu?
Un vis urat al unei bucurii tampite
O pata de sange pe-o rochie de mireasa,
Mi-e frica de-ntuneric,
Dar sunt
LM