Poezie
Liniște de mormânt
1 min lectură·
Mediu
sunt tot aici
în același cimitir cu porțile închise
în bătaia viscolului de păcură
sunt tot acum
sunt tot mereu
în anotimpul uitării
și stau culcat în perna unui mort
privind pământul îndoliat
din care ies flori artificiale
destul pentru o zi
închide-mi mormântul durerii
și lasă-mă să dorm
afară a început să plouă
cu păsări bolnave de insolație
și eu
mă simt ca un pescăruș
căzut în petrolul visării
liniște! vreau să-mi aud
sicriul cum cade în mine
poate o să răsară ceva
023.352
0
(Scrie \"perna\" si nu \"perina\" si evita cumva cacofonia. De cele mai multe ori se admite, insa aici tonul e prea profund. Incearca de exemplu: \"stau culcat sub perna unui mort\", astfel redai si o anume stare de sufocare)