Poezie
Soare negru
1 min lectură·
Mediu
Inspir același praf de mucegai
Ce se-nrădăcinează-n mine,
Expir aceleași vorbe
Care devin din ce în ce mai șterse.
Simt inima care-ncepe
Să bată asemeni unui pește
Ce săturat de atât albastru
A ieșit la mal să simtă ...că trăiește.
Și zbier și fug în jurul unui gând
Demult pierdut în burta vreunei balene.
O lume-i îngropată în mine
Dar s-a stricat hârlețul mântuirii.
Pun toată speranța într-o creangă putredă
De care mi-am înnodat degetele,
Și aștept ca un nebun să înverzească.
O pată de lumină a început să facă umbră
În labirintul unui vis
Și aștept la orice colț s-apară
Un soare negru care să dea lumină.
084.129
0
In primul rind cea conform careia pestele iese din apa sa traiasca, desi e arhicunoscut faptul ca aceasta vietate nu poate supravietui in afara mediului acvatic. Pestele tau e pe dos. Si-mi place asta.
\"O pată de lumină a început să facă umbră
În labirintul unui vis\" - aici gasesc ideea ca atunci cind incerci sa aduci la lumina o umbra,sau sa o luminezi acolo unde se afla ea - dispare. Si atunci unde-i farmecul ascunsei trairi?
Frumos, idei cu care plec, pe un soare negru,