De azi mi-am spus...
Chiar dacă va trebui să te încalți,
cu sicrie din lut îngălbenit...
nicicând amarul cafelei neîndulcite,
nu va răzbuna nesațul de a încăleca morții cei vii.
Aproape ca un
Am apărut de nicăieri...
să-ți mușc sărutul ce-l ofereai,
ca prima gâză ce vestește primăvara.
Apoi, cu mișcări timide...
am pornit a silabisi pe buzele tale,
cuvântul dorință.
Iar tu ai prins
Privesc cu ură țărâna,
ce nu mă lasă să vărs lacrimi pe ea...
îmboldind nesuflarea din prejur,
la un nou început.
Poate că atât de mult,
mă urăsc și pe mine...
căci m-am lăsat sleit de
Te-am descoperit...
în locul în care îmi doream poate,
să te fii întâlnit.
Aveai, același mister pe care-l visasem...
profund, marcant.
Când te-ai întrepătruns cu privirea mea...
doream să te
sunt cel ce ieri...
ți-a dedublat zâmbetul,
când tu nu mai știai,
să simți fericire
sunt azi...
prezența magică a unui început de final,
ce apropie durerea,
de limita plăcerii
sunt ziua
Mușcam din tăcere,
fragmentând secunda...
și mă dorea o lacrimă, ce n-a căzut.
În spațiul echivoc,
dintre rău și bine...
mă avântam în lupta,
cu timpul cel pierdut.
Doream să recapăt,
acea
Amețitoare taină,
lăuntrică simțire...
te-mpovărez cu dorul ce mușcă din tăceri.
Ascuteți cutezanța și lasă nemurirea,
să ducă mai departe...
rupturi din cântul meu.
Blamez o neștiință a celui
Ai plânsete pe dale...
ce piept la apă pune.
așa cum altădată tu piept la oști ai dat.
Din sângele ce curse, odată pe la maluri,
faleză îți făcusem, să porți trofeu în dar.
Trecuse vreme
Þi-a fost lăsat,
de vremurile apuse...
să străjuiești,
pe șapte culmi în vânt.
Și-un nume, AEGYSSUS...
atârnă într-o scriptă,
uitată pe un raft, cu prafuri de demult.
Pe drumurile-ți
Mă doare,
cum te doare...
trăiesc,
cum tu trăiești,
respir același aer...
cu care te hrănești.
Îmi șiruiesc și lacrimi,
cum lacrimi curg din tine...
și dor am de aproape,
la fel ca dorul
De curând...
mai orice parte lăuntrică a firii mele,
prinsese a vibra.
Și în descompunerea...
simțirilor tremurânde,
pășesc timid în lumea mea.
Te regăsesc....
pe tine sentiment numit
Iartă-mă tu,
că astăzi te-am mințit...
și-am semănat durere,
în preajma vieții tale.
Așa cum soarele...
pe luna a măgulit,
cu aparența lui seducătoare.
Iertați-mă părinți,
că poate n-am fost
Privesc în mine ...
prin refleția sufletului meu.
Constat doar golul,
ce-n aparențe mai contează.
Amurg de vise sunt topite,
timpuriu...
precum orașul dispărut în ceață.
Un picur
Degeaba privești geamul,
sperând la revenirea...
simțirilor trecute,
când tu mă revedeai.
Îți lași căzând privirea,
la ușa care tace...
și nu permite pașii,
s-ajungă în mintea ta.
Degeaba, ai
Las la voia ta,
precum și astru ce răsare...
apusele priviri,
ce cad în dorul tău.
Și n-am să vreau....
să moară,
pe veci de supărare.
Aproape-mi e lumina
departe în blestem.
Aș încerca
Încet...
dar sigur,
mă îndreptam spre lăuntrice unghere.
Cu pași-mi \'mărunțiți...
de o tăcere profunzită,
presar o realitate în locuri cu durere.
Și nu voii să rup,
grimasa cea avidă...
căci
Din neliniștea norilor,
am dat crez suferinței tale...
și n-am să uit să spun,
că eu sunt vinovat.
Degeaba cer acuma,
la tine, îndurare...
când răul cel purtasem,
fusese invocat.
Sunt cel ce
Cu trupul dezgolit,
de sensibilitatea urii...
acopăr dorul,
doar cu plânsul meu.
Și pe alocuri...
în jocuri lungi cu umbre,
se întrevăd săgeți de sori,
mereu.
În palida miriște,
unde am
De ce prezența ta,
este alura vagă?...
Căci tind să prind acum,
frânturi din chipul tău.
Și derulez momentul,
culoarea să te scape.
Misterioasă umbră...
ce-mi vii în gând mereu.
Cu degetul
Pe Dunărea bătrână,
tindea să cadă un prim fulg...
ce se ruga să îți atingă,
doar malul drept...
sau malul stâng.
Era creat,
printr-o naștere prematură...
căci nu simțise iarna-ndeajuns.
Iar
De cu seară tu cernusei
noul alb covor de puf,
ca apoi...
să-l faci să crească,
în nămeți și bulgări nuzi.
Ai adus albul malefic...
peste tot te-ai dăruit,
în culoare...
tu ne îmbracă,
A discuta despre Deltă, este similar cu invocarea divină, asta prin îndestularea cuvintelor ce par îndeajunse pentru a transpune realitatea în propoziții. Fără doar și poate Deltei i-au fost
Ce viață ai...
de funcționar,
când tu lucrezi câteva ore.
Iar timpu-ți zboară tot așa,
cum zboară rima mea prin strofe.
Te întâlnim...
doar patru zile,
din săptămâna ta de trudă.
Și ne dorim
Ce ai fost...
și ce ai ajuns.
Te știam un anotimp,
rece și tăcut.
Ce aduceai mereu...
și zâmbet...
și tristețe.
Cu fulgi de nea,
căzuți adeseori pe pământ.
Tu minunai...
și cele mai
LD