Poezii

nu te recunosc străine... ce visul ai lăsat să părăsească nepăsător tu lași să zboare acea fărâmă de speranță ce dor cândva voi să nască nu te recunosc străine... unde ți-e gândul ce-altă

LDLeonte Doroftei

0

1

mi`e dor sa mai pot strange uneori parfum de ziua insorita sa`mi planga trupul siruind broboane uzi privirea sagetand departarea acolo unde se nascuse a mea iubita mi`e dor sa cred ca tu

LDLeonte Doroftei

0

0

am pasit firav nevrand sa ranesc pamantul ce parea ridat de apa ce mustuise pe el gandeam in sinea mea la curajul ce intarzia sa apara asa precum raza timida de soare nu se lasa

LDLeonte Doroftei

0

0

cerseam trăirile ce nu năsteau suflare`n mine asa cum incă zorii asteptau abandonate in negura de după zi fărâma smulsă din tacere opream clipita`n loc ca tu să poti veni lăsasem pradă o

LDLeonte Doroftei

0

0

muscam franturi din timpul ce trecuse odinioara prin mine ademenind durerea acolo unde si secunda parea tacuta imi regaseam Eu`l adesea mult prea trist ca intr-un joc de lego ce nu isi

LDLeonte Doroftei

0

0

ma ravasit vibratia ce nu venea din inima mea ci mai degraba din acea cutie ce inchega legatura cu tine pentru a nu stiu cata oara a trebuie sa te simt doar auzindu-ti glasciorul ce parea

LDLeonte Doroftei

0

0

cazusem in genunchi usor impovarat de despartirea noastra si-mi culegeam saruturile ce au patruns candva un suflet ce prinsese a zambi iar fiorul ce ti l-am daruit il descoperisem tot

LDLeonte Doroftei

0

0

așa ai apărut tu de o blândețe aparte pe lumea asta mamă pe mine să mă naști deși eram un sâmbur din tine făceam parte să poți ține copilul la sân tu îți doreai durerea de născare s-a perindat

LDLeonte Doroftei

0

0

îmi era frică să las simțurile slobode în dimineața născării mele parcă de prin vise simțisem mâhnirea ce cuteza la Eul meu mă aștepta un cumul de trăiri ce aduceau neliniști în trupul ce încă nu

LDLeonte Doroftei

0

0

nu am crezut că pentru tine un prea banal mărțișor însemnătate căpăta doream să ofer la schimb scrâșnet de zăpadă de sub talpa ce mă conducea nepăsătoare spre o oarecare EA aș fi putut să-ți

LDLeonte Doroftei

0

0

în colțul tăcerii lăuntrice zăcea urma mută a unui dor de amintire prea prăfuit de neatingerea inocenței mele știam că m-ai pătruns cu un fior prea demult și prea devreme ce avea să moară

LDLeonte Doroftei

0

0

mă las ucis de-o lume apăsătoare și am ales în loc de tălpi ca menghine blestem să am să țină strâns rezidul unui corp sihastru căci am prădat bucăți din milostivul ce eram făcusem mai

LDLeonte Doroftei

0

0

clipind amorul genelor ți-au născut lacrima

LDLeonte Doroftei

0

0

universu\' nedefinit căsătorii de ceruri născând planete

LDLeonte Doroftei

0

0

clepsidra s-a înclinat din nou punând un ștreang în jurul timpului târând în genunchi mâna de ore ce-au fost lăsate la primenit până la ziua de mâine nu înțelegeam cine mi-a infestat sorocul cu

LDLeonte Doroftei

0

0

se derulase și iarna ce nu apucase să întrezărească rupturile din tine și din mine ce trebuiau să asambleze întregul aceeași monotonie aceleași visări mă certase anotimpul rece

LDLeonte Doroftei

0

0

priveam un cer ce mă snopea în pasteluri viu colorate apostrofându-mi tăcerea prin jocuri de-a pictatul certând părți din timiditatea mea, cerându-mi totodat\' curaj dacă aș cunoște nașterea ta,

LDLeonte Doroftei

0

0

fără doar și poate trecusem demult peste stadiul de nimic dând la spate acele nebănuieli fără revelație despre existență mă trezisem parte din corpul altcuiva ce nu știam cât de mult îi va păsa de

LDLeonte Doroftei

0

0

acum apropieți tâmpla de-un deget trasând o plecăciune cu sufletu-ți prea păgân de căire când ura îți revarsă prin ochii îmbrobodiți de picuri tu așterni despletiri de amintiri dintr-un timp

LDLeonte Doroftei

0

0

nu-ți cer prea bune TATÃ să-mi dai la troc avere și nici să-mi lași ca soartă secretele din cer aș vrea la ceas de tihnă când viața e pierdută să-ți lași dezvăluită o clipă din mister tu prea

LDLeonte Doroftei

0

0

aproape că eram un nimeni prizonier al unei oarecare orbite stelare lăsându-mă sedus de un dans etern al mișcării galactice până când și ea m-a respins pe semne că nu mă mai iubea îndeajuns așa

LDLeonte Doroftei

0

0

speram ca în alt timp ce vreme va compune și ei să-ți simtă gustul și freamătul de apoi să-i sfâșâie cu gândul pe cei ce-i blestemară căci vă lăsară-n lumea cea plină de nevoi își plânge ceru\'

LDLeonte Doroftei

0

0

Trecuse ceva timp, de când nu mai fusesem în tandem. Tu, de o sensibilitate plăcută... eu, un suflet pribegind prin vânturi. Aproape că îți uitasem trăirea, după nenorocul, cu care fusesem

LDLeonte Doroftei

0

0

Ascultând o piesă de Vivaldi.. încerc să dau rânduire, gândurilor răvășite de o tornadă... ce zăbovise prematur înăuntru\' meu. În draci... mă răstesc la umbra, ce-mi hoinărise... printr-o altă

LDLeonte Doroftei

0

0